duminică, 26 aprilie 2015

Vindecarea de parinti - o calatorie a sufletului in 7 pasi (ghid practic)


Din punct de vedere stiintific – s-a demonstrat ca inca din uterul mamei – copilul percepe, si stocheaza informatii. Are memorie. Si un aparat psihic activ.


Din pacate, exista o categorie de sceptici – care sunt decisi sa spuna „NU CRED”,  inainte de a se documenta.
(Aceia nu sunt de fapt sceptici autentici, intrucat nu sunt dispusi sa cerceteze, ci cred cu tarie in.... nimic, credinta lor in acest nimic fiind mai fanatica decat a vizionarilor care ante-postuleaza teorii revolutionare. Dar acesta este un alt subiect, pe care cu siguranta am sa-l dezvolt cu alta ocazie.)

Asadar, intrucat abordez un subiect sensibil, si usor de etichetat la categoria „mambo – jumbo” sau „aberatii spirituale” – am sa ma folosesc de cateva citate din manuale de psihologie, psihopatologie, psihologia varstelor:


„Copilul in uter este o fiinta activa, aflata in plin proces de intemeiere a propriei personalitati, nu numai sub aspect fizic, ci si psihologic.
Incepand cu a sasea saptamana, din momentul conceptiei fetusului, in paralel cu spectaculoasele transformari fiziologice, isi pune bazele propriului sau alfabet psihologic.
Achizitiile sunt initial nesemnificative, dar statornice, iar din al treilea trimestru de viata prenatala – copilul poseda deja un aparat psihic in plina ascensiune (poate reactiona senzorial, a dobandit un sistem rudimentar de invatare, memorie, de intelegere si afectivitate.”

Th. Verny, J. Kelly (1981) – „La vie secrete de l’enfant avant sa naissance” (Viata secreta a copilului nenascut)

         „ ... cercetarea cu ultrasunete s-a dovedit una dintre cele mai fertile tehnici.
Astfel, a fost validata, la distanta de milenii, pilduitoarea intuitie orientala, ce a manifestat dintotdeauna un adevarat cult pentru copilul in uter.
Cercetarile intreprinse, la care au cooperat deopotriva psihiatri, obstetricieni, pediatri si psihologi, de cele mai diverse nationalitati, au impus o imagine, nu doar novatoare, ci de-a dreptul bulversanta despre viata intrauterina, care nu numai ca demoleaza prejudecati si stereotipuri ruginite, dar impun si grabnice restructurari de atitudini si responsabilitati.
- S-a demonstrat ca noul – nascut vine pe lume cu o carte de vizita mult mai bogata, care nu se rezuma doar la achizitiile de natura anatomo – fiziologica. Rezulta ca din punct de vedere psihologic, la nastere, copilul nu este o suma de reflexe, si cu atat mai putin o „tabula rasa”, intrucat fundamentele psihismului sau se construiesc inca intra-uterin”

Anca Munteanu (2003) – „Psihologia copilului si a adolescentului” – editie revizuita si adaugita

         „Functionarea intrauterina a memoriei este acompaniata si sustinuta de aparitia capacitatii de invatare (M. Lukesch, G. Rottmann, apud Verny si Kelly, 1982)
         Conform parerii lui A. Tomatis, in viata intrauterina se pot schita chiar rudimentele unei limbi.
- Spre a confirma aceasta ipoteza, cercetatorul relateaza cazul unei micute frantuzoaice, pe nume Odile, care acuza certe simptome de autism. Pentru a strapunge zidul persistent al tacerii in care se autoclaustrase pacienta sa, Tomatis a apelat la tot felul de trucuri, care s-au dovedit total ineficiente.
Obosit si descurajat, el i s-a adresat „in extremis” prin intermediul englezei (o limba pe care fetita – in varsta de 4 ani – n-o stia), si la care totusi ea s-a dovedit receptiva.
Dar de unde acest interes pentru o limba necunoscuta?
Cheia enigmei a fost oferita cu totul intamplator, de mama Odilei, care a relatat ca pe vremea cand era gravida, fiind angajata la o firma de import – export, conversa uzual in limba engleza.
         - Un alt caz, cu semnificatie adiacenta, este cel al unei tinere mame, de origine americana, care intr-o zi, spre marea ei stupefactie, si-a surprins fiica in varsta de doi ani, declamand, in limba franceza, ca pe o poezie temeinic insusita, comenzile verbale aferente metodei Lamaze (de pregatire a nasterii), metoda pe care doamna respectiva o frecventase in Canada – unde locuise o vreme, cand fusese gravida.
         - In fine, o alta intamplare, nu mai putin exotica fata de cele relatate anterior, il are ca protagonist pe renumitul compozitor si dirijor al Filarmonicii din Ontario, B. Brott (apud Verny si Kelly, 1982) care, la intrebarea pe care i-a pus-o un reporter despre semnificatia muzicii in viata sa, a raspuns ca muzica face parte integranta din propria lui fiinta, inca dinaintea nasterii sale.
Si pentru a alunga amestecul de uimire si ironie ce se oglindea pe chipul reporterului, Brott a furnizat argumente suplimentare, povestind cum, intr-o zi, in timp ce deschidea pentru prima oara o partitura care ii era total necunoscuta, nu mica i-a fost mirarea cand a constatat ca stie pe din-afara toata partea scrisa pentru violoncel.
Unica explicatie plauzibila i-a fost oferita de propria mama (de profesie violoncelista) care, pe timpul sarcinii, interpretase adeseori piesa respectiva in orchestra unde activa.”

Anca Munteanu (2003) – „Psihologia copilului si a adolescentului” – editie revizuita si adaugita

In continuare am sa recomand lectura lui Stanislav Grof, un renumit psihiatru ceh contemporan, fondator al psihologiei transpersonale, care in munca sa de cercetare a descoperit o cantitate enorma de cazuistica ce valideaza psihismul intrauterin, si efectele devastatoare uneori ale traumelor traite prenatal, si imediat dupa nastere.

Buuun... deci am etalat ceva bibliografie in sustinerea afirmatiei mele din articolul in care am scris despre Vindecarea de parinti, unde sustin ca „Iubirea parintilor.... aceasta iubire este prima iubire din viata noastra, este iubirea care ne defineste initial, cea care creeaza iadul si raiul cuiva.
Felul in care am fost iubiti in copilarie ne da un set initial de tipare pe toate planurile.
Toate procesele psihice se moduleaza dupa aceste prime sentimente – si majoritatea dintre noi avem de vindecat  intregul soft la maturitate, atunci cand intelegem ca tot ce traim azi este barat serios de ce am trait in perioada in care eram neajutorati si nestiutori.

Astazi vorbesc din nou (asa cum am promis) despre vindecare, vindecarea de parinti prin recuperare de suflet, prin revendicarea propriei energii psihice, prin reiterare a patternului emotional, sau in alte cuvinte o „updatare a softului de baza”.
De data asta ma axez pe un ghid practic mai degraba.
(Care nu e obligatoriu sa functioneze in absolut toate cazurile, pentru ca - individual, fiecare are propriul ritm si tipar judicativ, si care, de asemenea, cu siguranta nu are titlu de „manual magic” – pentru ca simpla lecturare nu face decat sa aprinda un beculet, restul - e munca personala sustinuta, impregnata cu intentie clara si neclintita)

Pentru inceput, arunca o privire aici.
Subiectul e amplu, si nu l-as putea cuprinde in totalitatea lui intr-un singur articol.
Altii scriu carti in volume extinse pentru a face un mic sumar al esentei.

Citeste cu rabdare, citeste cu atentie, deschide sufletul in timp ce dai scroll in jos, dar nu-ti inchide mintea. Ai nevoie de amandoua in egala masura.
Nu te grabi sa tragi concluzii, mediteaza pe tot citesti, tine minte ca tu acum te-ai hotarat sa reconfigurezi chiar mecanismul prin care citesti chiar si aceste randuri.
Stiai ca subconstientul tau iti ghideaza inclusiv aria de interese, dar mai ales modul de perceptie a unei informatii date?
Fiecare decodifica o informatie in functie de tiparul sau de baza.
Cel mai banal exemplu este cel al paharului pe jumatate plin. Unii il vad pe jumatate gol.
Tiparul subconstient se formeaza inca din viata intra-uterina, si se consolideaza in primii ani de viata (pana pe la 6 ani, desi exista posibilitatea ca in urmatorii 6 ani sa definitivezi anumite detalii cu privire la Eul tau in raport cu societatea)
Acesta are valoare .exe, e un soft.
Va rula pe pilot automat, fara sa te intrebe la fiecare actiune daca esti sigur ca doresti sa se autoexecute.
Batranii intelepti, maestrii iluminati – nu degeaba te indeamna sa nu te increzi in tot ce gandesti.
Mintea e inselatoare, pentru ca lucreaza doar cu propriile produse, si acelea grupate in sisteme de auto-conservare, formate in frageda copilarie dintr-o suma de experiente personale.
N-am sa pot repeta suficient in fiecare scriere a mea – despre importanta intelegerii acestui fapt: Noi nu experimentam o Realitate Absoluta, ci doar o perceptie limitata a unei mici fatete din vasta realitate.
Tu nu experimentezi un adevar, ci experimentezi o perceptie personala limitata, careia ii atribui valoare de adevar.

Cu asta avem de-a face atunci cand ne vindecam de parinti.

Sa purcedem, asadar, pe drumul vindecarii.
Ia aminte ca e o calatorie a sufletului, si trateaz-o cu respectul si dedicatia cuvenite...


  • Primul pas este negresit acela al CONSTIENTIZARII:
Ai ajuns la o anumita varsta, si iti faci un inventar al implinirilor personale.
Te trezesti ca pana acum te-ai tot invartit intr-un cerc vicios al deziluziei.... mereu „ti-a scapat printre degete” fericirea aceea idilica la care visezi cu ochii deschisi.
Pana acum, ai tot dat vina pe altii... de la parintii iresponsabili, pana la societatea de rahat.
Pana intr-o zi, cand ti se aprinde un mic beculet (poate chiar azi, citind-o pe Andreea, sau poate intr-o zi ploioasa de vara, in timp ce aruncai cu noroi in Cupidon :)  - ca tot veni vorba, ia citeste si aici ) – si oarecum iti dai seama ca undeva in tine e motorasul.
Tu si numai tu.
Tot ce simti este o alegere personala. La fel si tot ce ti se intampla.
Totul vine din propriul subconstient perseverent.
Subconstient ale carui mecanisme in lucru s-au format in frageda copilarie si chiar inainte de a te naste, formand tipare uneori defectuoase, prapastioase, dizarmonioase.
Subconstient care se executa fara a cere parerea constientului.
Ex.:
Tu vrei sa crezi in iubire (constient), dar nu poti (subconstient).
Tu vrei sa crezi in fidelitate (constient), dar nu poti (subconstient)
Tu vrei sa oferi neconditionat (constient), dar nu poti (subconstient)
Tu vrei sa manifesti senzualitate necenzurat (constient), dar nu poti (subconstient)
Tu vrei sa primesti\oferi afectiune (constient), dar nu poti (subconstient).
Si exemplele merg la infinit.

Ai constientizat?
Perfect! Primul pas e cel mai greu, restul prind aripi pe masura ce se inmultesc!


  • Pasul 2: ASUMAREA
.... Care nu e o chestie foarte magulitoare.
Atunci cand vine vorba de asumare, intotdeauna suntem tentati sa folosim un „dar”. Inainte sau dupa verb.
Tindem sa fim foarte atasati de povestile noastre, ne identificam cu produsele mentalului galagios si partinitor. Teritorial. Liniar.
Dar tu acum stii ca a venit vremea sa-ti iei destinul in propriile maini.
Daca nu banuiai ca se poate – te anunt eu acum.
Asuma-ti.
Asuma-ti responsabilitatea propriei vieti.
Esti major, educat, destept – nu crezi ca ar fi vremea sa renunti la rolul copilului parintilor tai?
Gata, a trecut, acum esti cu totul altcineva, esti un adult in toata puterea – e cazul sa-ti asumi asta, si sa-ti creezi propriul tipar mental, unul care sa „te coafeze” in trendul actual.
Nimeni si nimic nu te mai leaga de acea fiinta mica si frageda care a absorbit un set de credinte intr-un mod judicios pentru propria persoana.
Iti revine in totalitate responsabilitatea propriului psihism.
Acum stii.
Acum vezi si tu ca exista si alte moduri de raportare la lume si la tine insuti.
De-acum incolo nu mai e treaba nimanui sa te puna pe tine bine cu tine sau cu restul.
E treaba ta. Asuma-ti.
Asuma-ti propriile tipare comportamentale, asuma-ti intentia de a lucra la ele, asuma-ti pasii de parcurs, si nu arunca piua pe nimeni in drumul tau.
Tu si numai tu. Asa sta treaba.
Restul oamenilor din preajma ta sunt doar oglinzi ale unor parti din tine. Lasa vaicareala si victimizarea – nimeni nu s-a nascut pe lumea asta pentru a te sabota pe tine, si nici pentru a te purta pe brate. Oamenii din jurul tau sunt fetele tale din spatele fetei.
Fii atent in jurul tau de-acum, si vezi cu ochii tai.
Asuma-ti.
Totul in viata asta este – pana la urma o chestie de asumare.
Asa cum fetita mea de un anisor si patru luni - in curand isi va da seama ca fetita dulce din oglinda pe care ea o pupa cu atata drag – este chiar ea!
Noi suntem in exact aceeasi etapa la un moment dat – dar la un nivel mai complex.
Hai, te usurezi de cateva tone de poveri carate gratuit - imediat ce incepi sa practici asumarea, ai sa vezi.


  • Pasul 3: INTELEGEREA
Intelege ca tu nu esti povestea ta, intelege ca tu nu esti un episod trist din viata ta, intelege ca tu nu esti ceea ce te-au facut parintii tai sa crezi ca esti, INTELEGE CA TU POTI FI TOT CEEA CE ITI DORESTI TU SA FII.
Intelege ca parintii tai atat au stiut, atat au putut.
Intelege ca fiecare poarta – la randul sau – in sine – cate un copil ranit.
Parintii tai nu s-au eliberat de povestile lor in momentul nasterii tale.
Parintii tai nu sunt niste zei coborati din ceruri pentru a te proiecta pe tine cu un design de proasta calitate.
Mama si tata sunt copiii raniti ai cuiva – la randul lor. Sunt creatiile altor copii raniti, in alte feluri, care la randul lor sunt copiii altor copii raniti.
Toti purtam in sine cate un copil ranit, sau abandonat, sau sufocat, sau dezamagit, sau ignorat, sau rasfatat peste masura, sau marginalizat, sau in alte feluri....
Intelege-i pe ei, fa efortul asta – si puterea ta personala va creste peste imaginatia ta.
Fa tot ce-ti sta in puteri sa ii analizezi din postura observatorului detasat de data asta.
Nu din rolul copilului ranit. Din postura omului in toata firea care esti.
Observa-le copilul din ei. Citeste-le povestea printre randuri. Da-ti seama de suferintele lor interioare, de limitarile lor personale, de tiparele lor defectuoase.
Si intelege ca ei sunt – la randul lor – copiii cuiva care atat a stiut si a putut.
Tu ai de-acum ceva important la mana. Ceva ce ei nu au avut sansa sa primeasca. Tu stii mai mult. Tu intelegi mult mai mult de-acum.
Cand intelegi asumat – calatoria sufletului tau te poarta deja pe o panta ascendenta. Cat de curand vei fi ajuns sus, in varful muntelui, vei avea o panorama deosebita, imposibil de accesat din alte pozitii.


  • Pasul 4: ACCEPTAREA
Accepta toate cele de mai sus, una cate una.
Accepta ca fiecare individ din lumea asta are propriul psihism, propriii ingeri si demoni interiori, propria lupta pentru supravietuire intr-un  Eu zguduit de povesti de toate categoriile.
Accepta ca nimeni pe lumea asta nu s-a nascut gol de informatie, si ca fiecare are o experienta de vindecat.
Accepta ca fiecare om contine dincolo de corp – un suflet. Si ca fiecare suflet cu care interactionezi in viata asta pe pamant – iti este (dincolo de roluri) un coleg de clasa, un prieten, un invatator si invatacel in acelasi timp.
Accepta ca tu nu esti rolul tau, nimeni nu este. Rolurile sunt diverse cu fiecare viata traita pe pamant.
Ia mai citeste si asta.
Si intelege ca poate cel mai mare agresor al tau iti este cel mai bun prieten pe plan spiritual. Lectiile sufletului se invata cu practica, nu in teorie. Jocurile de rol sunt diverse. Cele mai importante lectii le primesti cu ceva sudoare. Exact ca la scoala.
Poti sa accepti? 
Cu intelegerea si asumarea in tolba – nu mai exista „nu pot”. De-acum exista doar „nu vreau”. Si se numeste alegere personala – ocazie cu care nimic nu te poate contrazice.
Daca am ajuns in punctul asta cu discutia, urmatorul pas s-a autorevelat de la sine....


  • Pasul 5: IERTAREA 
E timpul.... gata cu alintul, treci si elibereaza-te de poverile ranchiunilor si victimizarilor. Esti mult deasupra deja.
E timpul sa le dai drumul.
Sa le multumesti pentru lectii, pentru calatorie, pentru exercitiu, si sa pornesti la drum cu cat mai putine bagaje in spate.
Urmeaza urcus abrupt. Tot ce porti inutil in spate iti va ingreuna ascensiunea. Ba chiar ti-o va sabota, si-ti va pune in pericol integritatea.
Iarta-i pe toti. Absolut pe toti. Iarta-i definitiv si irevocabil. Iarta-i cu sufletul plin de intelegere, acceptare si asumare.
Nu te lasa pacalit de suprafata, iarta pana devii iertare, retine clar in minte tot timpul ca fiecare neiertare este un bagaj in plus pe care-l vei purta inutil incercand sa escaladezi muntele propriei vieti.
Un bagaj greoi si urat mirositor pe de-asupra. Nu doar te impovareaza, dar te si intoxica de-a lungul calatoriei. Daca reusesti sa nu cazi, te poti otravi chiar inainte de saltul final.
Citeste neaparat si cu atentie aici. Punctez in linii mari care e ideea, si pe unde mai sunt si capcane.
Citeste, citeste.... urmeaza pasul decisiv, mai ai puuuuuutin de tot....
Nu fa economie la iertat.... totul iti este returnat inzecit, iti promit!
Esti iertare?
Ai ajuns sa consideri ca nici macar nu ai ce ierta?
Pffff...... esti minunat! Deja esti alpinist de performanta in propria viata.
Hai, mai avem doar un pas..... maxim doi... am ajuns la CHEIE!


  • Pasul 6: ELIBERAREA DE ROLURI
O cheie in procesul de vindecare. Ba nu – de fapt, este CHEIA.
Citeste asta. E important.
Daca nu faci asta – restul e aproape inutil. Te vor bantui mereu naluci, vei lucra constant la modificarea unor efecte, insa cauza care sta la baza efectelor va castiga energie in raport cu energia depusa de tine in lupta cu ele – efectele...
Cum faci asta:
Pui frumusel pe hartie tot ce te doare. Tot.
E mult de scris? Na, bravo... multul asta iti viruseaza sistemul de ani de zile.... asta nu te-a obosit?
Baga.... fara economie, fara diplomatie, fara jena..... scrie tot ce ai simtit vreodata si tot ce simti, tot ce te-a dezamagit, tot ce te-a ranit, tot ce te-a facut vreodata sa crezi despre tine ca esti mai putin decat minunat, scrie... scrie....
Nu ignora ce ti se pare ridicol - ori elimini tot, ori daca lasi virusi la clocit.... mai bine nici nu te apuci. Muncesti degeaba.
Dupa ce ai terminat de scris (poate sa-ti ia o zi, o saptamana, o luna.... poate si mai mult. Tu nu incheia pana nu esti sigur ca ai scos toti demonii la suprafata si i-ai demascat, da?) – citeste, si fa un prospect.
Gaseste-ti rolurile din fiecare poveste. Ai nenumarate roluri care iti viruseaza sistemul.
Ex:
„Rolul copilului ignorat \ranit \abuzat \maltratat \speriat....etc... ”Rolul adolescentului timid \agresiv \nesigur \parasit \hartuit..... etc....
„Rolul tanarului ghinionist \ etc.....”
„Rolul iubitului inselat \mintit \abuzat \ignorat \hartuit.... etc..... „Rolul angajatului neapreciat \abuzat \invizibil.... etc....
„Rolul salvatorului”
„Rolul confesorului”
„Rolul victimei de servici”
„Rolul criticului”
„Rolul acuzatorului”
„Rolul sfantului”
„Rolul intunecatului”
„Rolul......

Scoate toate rolurile cu care te-ai identificat de-a lungul vietii.
Si apoi renunta la ele.
Da-le drumul.
E timpul sa fii liber. Esti pregatit sa fii tu. Tu din spatele rolurilor.
Tu – esenta.
Tu – sufletul in continua evolutie care acum face jocuri de rol pentru a-si integra lectii.
Ca la scoala – ai facut jocuri de rol la scoala? Daca da – ai ramas identificat dupa ora de clasa cu vreun rol? Cu siguranta nu. Ar fi fost ridicol.
Dar asta numai pentru ca ai fost mereu constient de propria individualitate. Care nu are nimic de-a face cu rolurile. Ai stiut clar cine esti, si ti-ai asumat constient un joc.
La fel e si in viata.
Tu nu esti rolul pe care il joci intr-un moment sau altul.
Tu esti mult mai mult.
Esti observatorul din spatele jocului. Esti un actor grabit. Esti un elev sarguincios.
In scoala sentimentelor.
Unde echilibrul e scopul suprem.
Ai sa-ti spui ca am omis iubirea. Dar nu am facut asta.
Iubirea este echilibru. Simplu, curat, divin.


  • Pasul 7: RESCRIE POVESTEA
Citeste aici. Fac un sumar destul de cuprinzator, exemplificat cu propria experienta de viata.

Gata, ai ajuns sus. Acum stiu exact ce vezi si cum simti:
Vezi o panorama superba, si simti ca respiri un aer curat, puternic, sanatos.
Esti in varful muntelui.
De azi inainte lumea toata este a ta. Priveste! Observi cum se imbina toate, cata armonie exista in TOT, cat de fantastic colaboreaza natura in jocul vietii, cat sens are fiecare, absolut fiecare adiere de vant, picatura de ploaie, nor cenusiu, bolovan rostogolit din stanca.....
Doar vezi, si ai totul, totul!

...Ah, cat pe ce sa uit!
Arde hartiile. Arde-ti toate rolurile. La propriu si la figurat.
Ai terminat cu ele. Nu mai exista.
De-acum esti Fiul Tatalui Tau, Dumnezeu – atat de simplu si atat de complex in acelasi timp... :)

Urmatoarea mea scriere va fi despre iubire, asa cum am promis, si asa cum urmeaza intr-o ordine logica a unei expuneri liniare a non-liniarului :)

Esti minunat(a), habar nu ai cat de perfect(a) esti!
Elibereaza-ti spinarea de bagaje (in cei 7 pasi propusi de mine, sau in ce mod iti vine tie potrivit) – si iti garantez ca vei face cunostinta cu un Eu fantastic, superb, iubit.... sau mai degraba un Eu – iubire.
Garantez.


O dedicatie a sufletului meu pentru doua suflete frumoase :)

miercuri, 15 aprilie 2015

Cateva consideratii (personale) cu privire la operatiunea „Scoate dom’le morcovul acela din dos, ca nu evoluezi pe baza de constipatie..”

Daca tot am facut pe desteapta – si am scris nenumarate randuri despre o tendinta de contractie a unora, o constipatie morala, comportamentala, ideatica, spirituala – ma vad datoare sa trasez cateva idei despre procedee de decontractie..


Asadar, cateva consideratii (personale) cu privire la operatiunea „Scoate dom’le morcovul acela din dos, ca nu evoluezi pe baza de constipatie..”

Am vorbit mult despre Ego, am scris mult si despre conceptul de Umbra, si astazi am sa le amintesc din nou.

In cateva cuvinte as rezuma scrierea de azi la:
„Fa pace cu Umbra ta, si tot Universul va face pace cu tine” – in varianta psihanalitica;
Sau:
„Arde-ti rolurile egoului, si te vei gasi pe tine, esenta minunata, ratacitoare intr-un labirint al falselor proiectii” – in varianta samanica;
Sau:
„Iubeste-te pe tine insuti, ca esti copilul Tatalui tau” – in varianta crestina.

Stiu ca e usor de aruncat cu concepte, asa ca am sa intru putin in practica, adresandu-ma direct unor cazuri date anterior.

Domnule director de companie, seriozitatea ta poate impune cuiva un fel de ascultare mecanica, insa nu oricui, si dincolo de asta – personal nu-ti foloseste pe termen lung.
Dunga aceea dintre sprancene, si lipsa oricarei schite de zambet – iti aduce un maxim de.... ne-respect - in fapt.
Exact opusul a ceea ce intentionezi, exact situatia pe care incerci sa o eviti, ca nu degeaba se spune ca „de ce ti-e frica de aia nu scapi”.
Umbra ta imi spune ca mustesti a nesiguranta de sine, si daca eu ti-o „miros” din prima, cu siguranta o vor face si altii.
Si te-as intreba: Daca tot esti in acel scaun – n-ar fi oare mai sanatos sa intelegi de buna-voie ca ceva – ceva tot valorezi tu, de te-au numit aia director?
Si daca tot valorezi ceva, ceva ce poate in opinia ta nu cantareste foarte tare, dar in opinia lor – da, cata vreme oricum tu te raportezi la ceea ce gandesc cei din jurul tau despre tine – n-ar fi mai corect sa le validezi votul de incredere?
Lasa naibii incrancenarea, ca afacerile cele mai smechere se fac cu zambetul pe buze – tu nu te uiti la filme?
In loc sa-ti pui fata aia de poker fara sa stii cu ce se mananca adevaratul joc de poker – nu mai bine organizezi un team - building?
Ce? Crezi ca angajatii si partenerii tai de afaceri trebuie tinuti in frau cu biciul la teaca, altfel ti se urca-n cap?
Ti se urca-n cap cu prima ocazie, dragul meu – tocmai in conditiile tale.... tu nu impui respect, tu impui teama, si primul care-si va depasi inaintea ta frica de pierdere – te va face de toata comedia, lasand in istoria ta un drum deschis spre atitudini similare :)
Iar pentru moralul tau si-asa fragil.... asta va fi inceputul sfarsitului, pentru ca in sinea ta exact asta crezi: ca poti pierde in orice clipa.

Nimeni nu te respecta daca tu personal nu te respecti pe tine.

Si nu confunda respectul cu supunerea, cata vreme ai supusi – nu esti cu nimic important, esti doar un mic tiran care taie si spanzura pana se epuizeaza pe toate planurile, dupa care – gata... treci de la sefie la conditia pacientului morocanos si vesnic nemultumit de viata parsiva, care „ti-a dat peste masura”, ca „ti-ai irosit tineretile facand bani, iar acum ii dai pe toti pe sanatate”
Sunt clisee pe care le aud la tot pasul.
Va place mult sa le ziceti. Va simtiti inca putin importanti. Si inca odata doar pe moment...
Ca-n mintea voastra tot mici sunteti. N-ati mai crescut, nici ajutati de boala care v-a dat repaus. Ca tot in exterior va raportati tot bagajul de simtiri.
Am un exercitiu pentru tine, domnule director, inainte sa ajungi un pacient morocanos – incearca-l, poate-ti foloseste:

Dimineata, cand ajungi la birou, ia-ti 10 minute pentru tine: cere sa nu fii deranjat fix 10 minute, si aseaza-te comod in scaunul tau.
Cat mai comod.
Nesimtit de comod.
Intinde picioarele, rezeama-le de birou, sau lungeste-le in fata scaunului, cat sa le simti perfect comode.
Intinde mainile, aseaza-le exact asa cum te simti bine si relaxat.
Stai asa 5 minute, si constientizeaza-ti libertatea musculara, fii atent la tot ce simti in corp, si unde simti incordare – decontracta, fizic. Respira cat mai profund, si fii atent la respiratia ta. Bucura-te de sentimentul de viata, cu fiecare inspiratie.
Urmatoarele 5 minute sa le petreci adoptand o pozitie de putere.
Una in care te simti extrem de impunator, si sigur pe tine in acelasi timp. Una pe care de regula ti-e putin ridicol sa o afisezi chiar in fata vreunui partener de afaceri.
Si simte gustul sigurantei.
Bucura-te de el. 5 minute e suficient.

Studii in domeniul NGP arata ca mentalul tau poate fi conditionat sau ajutat de posturile corporale. Acestea dau o informatie creierului – in sensul pozitionarii tale.
Se vorbeste mult despre decodificarea tendintelor subconstiente prin urmarirea atenta a posturilor corpului.
Ei bine, toti aceia care studiaza in domeniu – au ajuns la concluzia ca relatia e si vice-versa.
Adica iti poti influenta subconstientul, prin posturi care codifica un anumit gen de informatie.

Fa asta directore, in fiecare zi, si vezi ce se intampla.
Rau n-are ce sa fie – ca nu bagi chimicale-n tine.
Si in fiecare zi, incearca putin mai mult detasarea. Macar in cele 10 minute. Fii sigur ca toate „problemele” tale pot astepta, nu se lasa ele „nerezolvate”.
Dar cu o minte limpede.... rezolvarea poate bantui fiecare problema ca o naluca.
La un moment dat este posibil sa treci de la conditia celui care are o problema pentru fiecare rezolvare – la conditia celui care are o rezolvare pentru fiecare problema.... pana se plictisesc „problemele” si se transforma de buna-voie in „exercitii” :)

Tu – carierist incrancenat – citeste mai sus. Se aplica si la tine.
Tine minte ca importanta de sine nu consta in mine crispate, si nici in atitudini scortoase, si mai retine ca nesiguranta se simte subliminal, e o chestie ce transcede comportamentul tau afisat.
Vrei sa darami muntii si sa faci ceva fantastic?
Nu te opreste nimeni si nimic cu exceptia ta.
Tu te conditionezi, tu si numai tu.
Atat cat crezi tu ca poti, exact atat poti. Nimic mai mult, nimic mai putin.
Si cata vreme subconstientul tau e programat pe multi de „nu”... pe si mai multi de „daca”.... ei bine – asta vei primi constant. Subconstientul face regulile.
Tu, cu mintea constienta esti robotelul subconstientului tau care merge pe tipare majoritatea vietii tale.
Esti un adormit in propria viata, le executi pe pilot automat, in cea mai mare parte a timpului.
Suna ciudat si crud, insa asa stau lucrurile.
Crezi ca esti foarte prezent in viata ta? Ia vezi daca-ti aduci aminte cum ti-ai legat sireturile azi-dimineata.... Si zi din prima cum se numeste tipa cu care ai facut cunostinta mai-nainte. Apoi incearca sa reproduci ce ai facut ieri intre 10:45 – 11:26....


Indragostitule.... ce frumoase momente traiesti..... de ce ti le sabotezi cu atata incrancenare?
De ce iti refuzi experienta iubirii, cand de fapt tanjesti dupa asta toata viata ta?
Ti-as vorbi despre iubire zile-ntregi.... dar stiu ca ai sa ma crezi deplasata si rece.... ca tu iubesti cu pasiune, si iubirea mea neconditionata nu contine afecte.....
Dar hai macar putin sa o dezbatem asa cum o simti tu: iubesti un om, il iubesti cu pasiune, si vrei ca iubirea ta sa fie scrisa pe cer cu litere de aur, asa-i?
Vrei ca omul pe care il iubesti (barbat sau femeie – in continuare folosesc genul masculin, doar pentru ca ma refer la tine, OMULE  – orice gen ai avea) – sa fie langa tine in fiecare minut, sa-i simti mirosul care te infioara de fiecare data cand il inspiri, sa-i vezi fata pe care o adori, ai picta-o in mii de exemplare daca ai sti cum.... sa-i saruti adancitura de la baza gatului si sa-ti iei energie din locul acela magic..... si daca ai putea, te-ai transforma intr-un fluture mic si frumos colorat, care sa zboare deasupra fiintei iubite peste tot.... sa nu ramai o clipa lipsit de prezenta acestuia....
E frumos....
Creierul tau produce endorfine, e o senzatie fantastica, indragosteala e cel mai puternic medicament din toate timpurile.

Profita de minunea asta, si bucura-te de fiecare clipa, fii sigur ca daca esti in aceasta relatie – esti pentru ca amandoi simtiti la fel, dar mai ales pentru ca se simte bine, va dati reciproc ceva minunat.

Nu-ti transforma relatia in temnita, strici toata polaritatea pentru nimic.
Nimeni nu intra intr-o relatie de dragul scandalurilor pe procese de intentii.
Asa cum tu iubesti starea de bine pe care ti-o da el, la fel si el ...
Ti-e teama ca-l pierzi?
Ce cauti in relatie de la bun inceput?
Ce poate sa-i schimbe dorinta de a fi cu tine – in afara de o atitudine a ta dizarmonioasa?

Crezi ca te poate insela?
Cu siguranta poate, la fel poti si tu.
Tu de ce nu il(o) inseli? A... il(o) iubesti si te face fericit(a)? Pai si in cazul partenerului tau ce ar fi diferit?

A.... e o credinta a ta ca toti (toate) inseala? Pai.... trist, asta vei si primi, nu pentru ca ei(ele) chiar inseala cu totii (toatele), ci pentru ca in credinta ta exista acest program, prin urmare si cel mai fidel tip dintre tipi va face asta cu tine.... subconstientul tau va avea grija sa creeze toate datele propice pentru a nu-ti contrazice realitatea.
Daca nu reusesti sa il(o) exasperezi cu acuzele tale, ai sa clachezi tu la un moment dat, ai sa gasesti indicii  din piatra seaca, si ai sa le aranjezi in asa fel incat sa rezulte ca da, si de data asta ai fost inselat(a)...

O mica observatie: atata vreme cat fericirea ta depinde de        altcineva – ai s-o cauti cu infrigurare si n-ai s-o gasesti niciodata...
Nimeni nu iti poate da ceva ce nu exista in tine.

Am scris la un moment dat despre experimentul in care unui tip i s-a indus in stare de hipnoza ideea ca in acea sala nu se afla fiica lui.
Nu doar ca nu si-a vazut copilul  care statea fix in fata lui la o distanta de un metru, dar a si VAZUT PRIN EA.
A citit un biletel pe care cineva il tinea in spatele fetitei, in asa fel incat – sa poata fi citit doar daca ar fi dat micuta la o parte.
Omul a citit fara probleme, ca si cand era cel mai natural lucru din lume – ceva ce nu avea cum sa vada... A VAZUT PRIN EA, PENTRU CA SUBCONSTIENTUL LUI ERA CONVINS CA EA NU EXISTA ACOLO.
Fizic nu a contat cu nimic faptul ca ea de fapt era acolo. Nimic din ceea ce el nu continea in mental  – nu exista in exterior. Adica exista, evident ca exista, insa nu si pentru el..

Asa-i si cu fericirea.
O ai in tine – bine, n-o ai – naspa... nimeni nu ti-o da....

Faptul ca tu te poti iubi cate putin pe tine doar daca altcineva, un partener – te iubeste.... te va face sa te iubesti din ce in ce mai putin, cu fiecare relatie.
Pentru ca percepi totul rastalmacit, si nimic nu-ti poate schimba programul din subconstient – cu exceptia ta.

Cum sa faci asta?
Ai sa razi, dar cel mai bine o faci in singuratate.
Adica – ne-cuplat :))
Urmareste-ti gandurile si sentimentele atasate de ganduri, si fii un observator cat mai obiectiv al acestora.
Intreaba-te cat mai des cine gandeste asta, si din ce pozitie.
Determina limitele egoului, ale mentalului inflexibil, dogmatic... vezi cate „dogme” idioate contine, si intelege ca toate palavragelile alea interioare iti creeaza tie viata... sunt parti din programul pilotului tau automat, care e la comanda cea mai mare parte a vietii tale.

Nu da gandul idiot la o parte – gandind „Asta e o tampenie neesentiala” – pentru ca acea tampenie neesentiala face parte din conglomeratul de tampenii care-ti creeaza programe subliminale de-a dreptul dramatice. E un crampei din drama ta.

Si nu da cu pumnul. Nu rezolvi nimic.
Mai bine pune-te la vorba cu gandul. Negociaza. Negociaza pana se plictiseste, pana isi pierde convingerea, pana se suceste in directia pe care ti-o doresti.
Nu fi tiran cu gandurile tale.
Sunt ale tale...
Fii bun cu ele, impaciuitor. Nici o lupta in lumea asta nu creeaza armonie.
E o dizarmonie in plus.

Nu incerca sa supra-scrii, e inutil.... o credinta engramata adanc va rula indiferent de ce spui tu din gura.... treaba ta e in interior, nu in exterior, in subconstient, nu in constient... pana ajunge constientul sa aibe o influenta la programele de baza.... imbatranesti facand afirmatii pozitive. 
Conteaza ce crezi adanc in tine. Afirmatiile fortate nu vor face decat sa-ti creeze in sistem senzatia de minciuna.
Neuronii angrenati in procesele tale psihice vor zice: „Fals!”, si o vor zice de atatea ori, incat mai degraba isi creeaza un program nou-nout de minciuna. Te vei trezi ca esti inconjurat de minciuna sau prefacatorie, si nu vei sti de ce....
De asta – pentru ca te minti singur...
Prin urmare – alege calea prieteneasca: fii cel mai bun prieten al tau, si asculta-te fara prejudecati. Dupa ce te asculti cu atentie, vorbeste cu tine. Bland, deschis, clar, impaciuitor.
Fa pace cu cele mai isterice temeri si complexe, si abia atunci esti liber sa iubesti si sa fii iubit asa cum visezi.
Nu-i usor, dar nu-i nici greu.
E o chestie de determinare.
Cand esti hotarat fara ezitare sa faci ceva – reusesti.
Totul se bazeaza pe intentie. Intentie clara, ferma, sustinuta de sentiment.
Traieste-ti intentia ca pe cel mai frumos sentiment, da-i caldura si sustinere: nimic nu-ti va sta in cale.

Spiritualule profund.... seriosule tu.... Isus radea ca un copil, citeste macar Biblia daca nu ai timp de alte studii ....
La fel si Budha, ca de aia apare in statuete cu rasul acela pe toata fata. Aia e expresia iluminarii...
Intelege ca Dumnezeu e-n toti si-n toate.... mediteaza la asta.... mediteaza mult, si adu-ti aminte cuvintele astea de fiecare data cand te erijezi in „luptator al luminii”...
Cu cine lupti tu, luminosule, cu Dumnezeu?
Lasa filmele cu balauri si dragoni, ca pana sa ajungi la arhetipuri – ai de lucrat la tartacuta...
Cu intunericul nu se lupta draga pacifistule care esti... se aprinde lumina pur si simplu.
Si daca ai probleme cu lumina.... vezi la intrerupator, nu da cu nuiaua-n intuneric, ca nu rezolvi nimic....

Pentru inceput – citeste mai sus la indragostiti.
Fa pace cu tine, dar mai ales afla cine esti. Afla-ti Sinele, nu roluri de moment. Azi esti X, maine esti Y.... nu lupta cu efectele, ca dai degeaba – mergi la cauze.
Detecteaza limitele Egoului, si abia apoi poti intelege cate ceva din spirit. Crezi ca daca ti l-ai reconfigurat cu masca spiritualului – gata, te-ai iluminat? Crezi mata.... dar crezi degeaba.
Cata vreme plange inima-n tine de cate o cauza „dreapta”.... te asigur ca mai ai.
Din ce pozitie judeci tu ce-i drept si ce nu?
Pozitionalitatea este intotdeauna a egoului. La fel si nevoia de orice fel.
Constiinta pura nu are nevoi.
Nivelul la care te crezi – acela al iubirii neconditionate – nu contine afecte, nu contine drame, nu contine judecati de valoare.
Lasa sabia jos... si vezi-o in picioare cu varful in jos (+)
Las-o-asa.
Fa meditatie pe ea – 10 minute pe zi. Creeaz-o si re-creeaz-o in minte, si nu lasa plictiseala sa te distraga.
Cand mentalul tau e destul de antrenat incat sa o poti vedea cu ochii mintii exact in acelasi fel, cu lux de amanunte – de fiecare data, poti trece la etapa urmatoare: respiratia. Invata sa respiri.
Ajuta la expansiunea constiintei.
Si cand esti capabil sa faci rugaciunea inimii pe respiratie fara sa te ia cu ameteala dupa a treia incercare.... atunci esti pregatit sa faci primii pasi in lumea spiritului. Nu uita, modestia e vitala. La fel si tacerea.
Tacerea e cheia.
Taci cat mai mult, invata sa asculti. Pana la urma te vei auzi si pe tine.
Eu sunt ezoterist de „scoala veche”, sau „old-school” – din umila mea experienta iti spun ca mintea e inselatoare.
Nu crede tot ce gandesti, pana nu ai ajuns la capacitatea de a fi tacut in interior.

Retine ca echilibrul este esential. Orice traire de-a ta care te consuma pe dinauntru, fie ea cat de „luminoasa” o consideri tu.... e de fapt o polarizare in exces.
Una dintre legile Kibalionului – este cea a Polaritatii.
Iubirea ta plina de afecte pentru omenire, nevoia ta obsesiva de a fi bun – nu este nimic altceva decat o polarizare in exces pe un sens.
Nu esti iluminat, nu esti nici mai bun, esti doar dezechilibrat.
Faci rau atat in jur cat si tie personal – dar asta e o alta poveste.
Stii.... nu exista crime mai atroce decat cele comise in numele spiritualitatii.
Vezi la Ego – de cate ori te loveste melancolia sau seriozitatea.

Citeste cat mai mult. Lasa luptele, intai invata ce e aia Lumina, si-abia apoi vezi ce ai de facut.
Citeste tot. Nu fa economie. Nu te fixa pe un autor. Nu te rezuma la doua tratate de ceva. Citeste, citeste, citeste.... fa-ti singur o idee despre spirit, dar numai dupa ce ai studiat cu atentie ce zice fiecare.
Pana atunci – poate iti ordonezi putin si mentalul – antrenandu-l zilnic.

Nu ai rabdare?.... Ai „treaba” in lumina?.... Ce stii tu despre Lumina, in afara de cateva clisee?.... Cand vreodata are sa iasa ceva constructiv din stereotipie?
Citeste dragul meu. Lasa teoriile alea care te indeamna sa simti numai cu inima. Tu inca nu ai acces la inima. Calea catre inima trece prin ordonarea mentalului.
Mentalul.... siretul.... cu cat e mai galagios si mai ne-focusat, cu atat te impiedica sa-ti auzi Sinele.
Citeste, informeaza-ti mentalul ca exista si aia... si aia.... arata-i cate variante de adevar au fiecare, si intre timp educa-l sa fie linistit.
Abia apoi incepi sa simti cu inima.
Abia apoi te bazezi pe informatiile Sinelui, dupa ce ai luat contact cu el.
Pana atunci.... cai verzi pe pereti.....