luni, 6 aprilie 2015

Scoate dom’le morcovul acela din dos, ca nu evoluezi pe baza de constipatie..



Vad o multime de oameni invaluiti de asa o importanta de sine – mai-mai sa plesneasca de-atata „esenta”...


Oameni decisi sa devina cineva, sau deveniti cineva atat de „cineva” incat de la inaltimea nasurilor lor prea-marete.... nu mai pot ei cobori la nivelul omului de rand... trebuie sa fiinteze cu cate un bat (alias morcov) in prea-cuviosul dos, ei avand teluri peste plebe...

Vad directori de companii cu dungi intre sprancene – zambetul fiind exclus din ecuatia propriilor exprimari, care neaparat trebuie sa impacteze, sa debordeze de seriozitate, nu cumva sa piarda vreun milimetru de teren intr-o conversatie libera....

Vad carieristi imbacsiti de frici si neajunsuri, care ar fi in stare sa-si puna botox pe ridurile de expresie, pentru a parea cat mai scortosi, poate-poate le remarca cineva inestimabila valoare.

Vad oameni indragostiti,  care in loc sa-si savureze sentimentele – dau lupte grele pentru teritoriu, se transforma din fiintele diafane care s-au prezentat initial – in dictatori fara scrupule, convinsi pana la sange ca trebuie sa domine jocul, sa fie importanti, neaparat si cu orice pret... nimic sa nu existe in Univers cu exceptia lor, transformandu-si relatiile in inchisori de maxima-siguranta, transformandu-se pe ei insisi in profesori constipati, cu biciuri in maini si cataloage sub brat:
„Ai intarziat 5 minute: ai 2, stai jos, si tema de casa 7 ore de explicatii in detaliu pe minut si secunda, plus inca 3 ore de marturisiri complete cu privire la intentiile in relatie. Daca vrei un 10 – ai trei zile sa inventezi o declaratie naucitoare, pe care sa o faci publica. Asa, sa stie si lumea rea cine e miezul...

... Si vad oameni angajati in spiritualitate.... seriosi, profunzi, gravi.... atat de profunzi incat privindu-i – te temi ca pot plesni in orice clipa, ti-e teama sa si respiri in jurul lor, nu cumva sa le strici karma, zenul sau feng-shuiul....
(daca i le strici pe toate-odata esti un demon sinistru din anticeruri si Dumnezeu o sa te bata la fundul gol cu toiagul lui, dupa care ai sa zaci secole intregi in foc si pucioasa, ai grija...)

Oameni cuprinsi de asa un val de importanta.... cu fete schimonosite de o seriozitate sora cu drama, cu corpuri incordate pana la carcel, cu atitudini care-mai-de-care mai obtuze, convinsi ca ei au dat o gaura in plus in macaroana - care pana acum n-a existat, si nici n-are sa se mai inventeze....

... Ii vad tarandu-se prin propriile vieti cu stiva de morcovi de rezerva, nu cumva sa le ramana dosurile descoperite.... si nu-si gasesc niciodata fericirea, dar au doldora de importanta, au o imensitate de profunzime si gravitate, viata nu-i o joaca....

.... Nu-si gasesc nici recunoasterea sociala, dar asta pentru ca lumea e rea, proasta si invidioasa – isi zic ei in sinea lor...

.... Nu-si gasesc nici iluminarea, dar sunt convinsi ca n-au gasit-o doar pentru ca ei deja sunt iluminati, numai ca viata josnica de pe pamant e prea grea pentru asa un suflet important de luminos...

Ca tot vorbim de iluminare...
Ai vazut vreodata un iluminat vorbind?
(Daca nu – iti recomand sa cauti pe youtube, gasesti nenumarate clipuri cu cei cativa iluminati pe care ii are omenirea la ora actuala)

Ia spune: ai vazut macar UNUL serios? Sau grav? Sau cuprins de vreo stare de tristete pentru omenirea josnica?

Nu. Nu ai sa vezi asa ceva.
Eu nu am vazut, cel putin. Si ii caut cu regularitate.
In profunzimea ne-seriozitatii mele.... constat ca odata cu iluminarea vine o stare de voiosie absolut fantastica.
Ii vad raspunzand unor intrebari serioase, pline de esenta – cu cate un banc, cate o pilda amuzanta... si nu le pica dom’le nici un grad din prea-cuviosenia intelepciunii lor. Niciodata.
I-am urmarit cu atentie, sa vad - doar-doar le scade sfintenia.... ma, nu le scade, dimpotriva, creste direct proportional cu starea de gratie :)
Ia cauta imagini cu Dalai Lama – vezi daca exista macar o imagine in care acesta nu zambeste.
Vezi-i zambetul. Vezi daca exista macar o farama de gravitate in acel zambet. Macar o dara de subanteles ca zambeste doar cu gura, cumva din politete sau compasiune, ca in sufletul lui se dau lupte grele pentru omenire, sau cine-stie ce alte chestii sofisticate...

Ma uit la un copil mic.
Unul care acum invata sa se lege la sireturi.
Are fatuca brazdata de seriozitate, e foarte cuprins de tot ceea ce face – pentru ca nu stapaneste actiunea.
Si il ascult. Vorbeste mult despre sireturi. E preocupat. Trebuie sa invete.
Ma uit la unul mai mare.
Si le leaga fluierand, nici nu se uita la pantofi, si intre timp iti zice si un banc. Nu mai priveste sireturile, nici nu le mai discuta toata ziua.

Ma uit la o gospodina care face ... omleta.
O face in 3 minute, fara retetar, fara sa-si sune prietenele sa le consulte metoda, fara sa calculeze cantitatile. E o simpla omleta. O face si cu ochii inchisi.
Nu am intalnit niciuna petrecandu-si zilele in discutii interminabile si pline de intelepciune despre omleta ei..
Intelegi ideea?


Ma uit si la oameni de succes. Din diverse domenii.
Ii studiez.
(Ii studiez pe toti, doar cu asta ma ocup... caut sa dau si eu o gaura ne-mai-vazuta in macaroana.... :))))) )
Toti astia care au facut istorie in vreun domeniu.... sunt zambitori si relaxati. N-am vazut nici unul care sa-si explice succesul prin incrancenare. Dimpotriva. Ei declara ca nu se ataseaza de afacerile lor, si ca au dezvoltat o gandire optimista pe parcursul vietii.

Eu acuma ce sa zic... ?
Ca as veni cu cateva clisee pe care le vad zi-de-zi pe facebook, gen: „Zambeste, ca viata-i scurta si oricum nu iesi viu din ea”

Acuma – asta cu cat de viu iesi – e discutabila.
Ca se pare ca iesi mai viu decat ai fost pe-aici, si nu numa’ asta, da’ mai dai si socoteala pentru shiturile pe care le faci.
Unde regulile sunt usor diferite de convenientele sociale pamantene.
Adica – se calculeaza in sentimente.
Alea bune – bila rosie, alea constipate... corijent.

Crezi ca se pune bila rosie la constipatia pe baza spirituala?
Sau la aia pe baza de idei corecte?

Nu, dragul meu.... constipatia e constipatie indiferent de cauza.
Ia-o la propriu:
Are vreo importanta pentru tine ca te-ai constipat de la banane sau de la orez?
N-are!
Ce conteaza de la ce, crampele sunt tot aceleasi, abdomenul e la fel de umflat, nervii tai sunt la fel de iritati...
Constipatia e la fel de incomoda, fie ea de unde-o fi...

Si-acuma am sa-ti zic una profunda:
Orice contractie (materiala, fizica, mentala, spirituala, sufleteasca, ideatica, etc...) este involutiva.
Evolutia se bazeaza pe expansiune, pe decontractie, pe deschidere.
In orice domeniu. Sau din orice punct de vedere. Sau la orice mod: propriu \ figurativ.

Si te intreb: ce crezi ca obtii cu morcovul acela din dos? Oare nu te incomodeaza? Cat sa te tot contracti pana sa intelegi ca bati pasul (crispat)  pe loc?

Crezi ca viata trebuie luata in serios?
Perfect adevarat.
Dar cum faci asta? Obturandu-ti toate posibilitatile de crestere, ramanand blocat in pozitia fetusului din uter, hranindu-te doar cu aceleasi idei intepenite in propriul univers obscur?

Ia incearca sa intinzi larg mainile si picioarele!
Ia vezi – nu cumva te simti mai bine? Nu erai cam amortit in pozitia aia?

Ia fa asta si cu restul lumii!
Intinde mainile spre oameni – ia vezi, nu cumva se inmultesc endorfinele?
Se inmultesc, ca asa zic si oamenii de stiinta (care nu aveau cum sa descopere asa ceva daca se iroseau in importanta de sine, contractati in monoideism)

Ia scoate morcovul acela din dos.
Ia vezi – nu cumva te simti mai liber? Nu ti se pare ca poti sa mergi si sa sezi mai relaxat? Parca totul se executa mai usor, asa-i?

Iar odata cu decontractia... ce crezi?
Vine expansiunea!

Asa e-n legea firii, nu te teme, vine si la tine, doar da drumul morcovului, decontracta dosul.... relaxeaza muschii, respira, si deschide mainile....