marți, 26 mai 2015

Iertarea: Cheie pentru eliberarea blocajelor in cele mai profunde structuri ale tale.



Atunci cand refuzi sa ierti pe cineva esti agresor. 
Il legi pe cel pe care nu il ierti, la fel cum vrajitorii o fac folosindu-se de ritualuri complexe. Il legi de tine; 

Prin ranchiuna ta (victimizarea ta, supararea, judecata, critica, acuzare, etc...) trimiti un cordon energetic spre subiect care va alimenta in ambele sensuri energia negativa.


Nu te eliberezi de suferinta, nu te vindeci, dimpotriva - duci conflictul dincolo de materie, dincolo de viata asta, il perpetuezi, iti blochezi evolutia, invartindu-te in acelasi cerc vicios victima-agresor.


Tu esti in acelasi timp si victima si agresor. La fel subiectul neiertarii tale. Va inlantuiti destinele pana in momentul in care unul decide sa ierte. 
 Abia atunci lectia este asimilata. 


Nu esti victima niciodata, sau mai precis poti fi victima propriului venin, karma nu functioneaza aleatoriu - de unde rezulta ca atata vreme cat esti pus in situatii dureroase - tu, in viata asta sau in alte vieti, ai atras asta.  

Nu vei primi niciodata de la viata ceva ce nu ti se cuvine (nici pozitiv nici negativ) - vibratia ta nu va permite.

Atunci cand devii constient de aceasta, atunci cand realizezi ca esti interconectat pe toate planurile cu cei pe care ii gandesti, cu cei pe care i-ai gandit vreodata, cu cei care te gandesc, cu cei care te-au gandit vreodata, cu cei ce vibreaza pe nivelul tau, cu tot ce se numeste energie in Univers; atunci cand incetezi sa crezi despre tine ca esti buricul pamantului si tot ce misca se raporteaza la tine si numai la tine - atunci esti pregatit sa te eliberezi cu adevarat.


Eliberezi prin iertare si acceptare.

Eliberezi prin echilibru si armonie.

Orice sentiment armonios pe care il ai - iti ridica vibratia. 
Te detasezi de negativitate cu cat emiti mai multa armonie. 
In raspuns, Universul iti va da mai departe pe frecventa ta.

Ca la radio: pe 88,7 mhz vei asculta doar ce emite acel post de radio. Vrei un alt post - cauti pe alta frecventa :)



Asadar, iarta si cere-ti iertare. Elimini miraculos blocaj dupa blocaj. 


Cere-i lui Dumnezeu sa intermedieze pentru tine acolo unde nu poti sa ierti sau nu poti fi iertat. 
Nu te baza doar pe iertarea Lui - Tatal ne iarta pe toti in egala masura, ne iubeste neconditionat, insa la fel cum te iubeste pe tine, il iubeste si pe agresorul tau. Sunteti iertati amandoi. Cu toate astea blocajele raman acolo atata vreme cat nu va eliberati personal.


Exemplu: Eu te umilesc pe tine. Apoi imi cer umil iertare la Dumnezeu. Si m-am spalat pe maini. Gata, sunt iertata. Tu m-ai iertat?


Nu suntem niste muppeti ai lui Dumnezeu, suntem Spirite individuale care asa cum se raporteaza la Dumnezeu ca la Tatal, se raporteaza si la spiritele din jurul sau. 


Astfel ca - iertata de Dumnezeu - voi functiona in continuare legata energetic de tine, care ma vei bombarda cu forme-gand nocive ce vor intra in campurile mele la fel cum eu te-am bombardat pe tine cu grosolania mea.

Ne legam reciproc, iar Dumnezeu ne iubeste si ne iarta pe ambii. Asa legati cum suntem. Este alegerea noastra. In asta consta liberul arbitru.


vineri, 22 mai 2015

Vampirism: intre victima si agresor

 
Vampirul energetic este acel personaj care te suge de energie intr-un fel sau altul, lasandu-te pe tine – victima – vlaguit, tot intr-un fel sau altul.


- Ca ramai prins in drama celui care-si varsa carul cu deseuri emotionale in carca ta,
- Ca te dai cu capul de toti peretii incercand sa „repari” cate un fanatic al melodramelor care nu vrea „reparatii”, vrea doar validari ale propriilor produse veninoase,
- Ca ajungi sa te implici in razboaie care nu-ti apartin, hipnotizat de cate „o cauza dreapta” – atat de „dreapta” incat are nevoie de lupte pentru a fi sustinuta,
- Ca „iti dai sufletul” cate cuiva, uitand cu desavarsire de tine insuti, ocupat pana peste cap sa-ti multumesti, satisfaci, magulesti, venerezi vampirul,
- Ca te lasi condus in jocuri nocive ale egoului,
- Ca te arunci cu capul inainte in povesti absurde, dar frumos ambalate (amoroase de cele mai multe ori)
- Ca „pui boticul” la shituri „urat mirositoare”, si le amplifici in fascinatia credula a unui bullshit mai mare ca tine,
- Ca ramai „cu ochii-n pereti” ore-n sir, blocat de cate un eveniment care te-a absorbit pana la disociere,
- Ca te lasi invaluit de o aura a neputintei, nevredniciei, inoportunitatii, inoculata de vampirul tau critic, nemultumit, punitiv, abuzator....

In toate cazurile de „Ca..”, si in altele pe care poate am omis sa le scriu – dar care iti deregleaza echilibrul psiho – emotional – esti o victima a vampirismului energetic.

Ce urat suna: „ESTI O VICTIMA”....

Urat – ne-urat... acesta este jocul de rol: Victima – agresor....

Eu nu am sa ma axez pe agresor.
Spun doar ca exista vampiri asumati, si vampiri inconstienti de propria lor nocivitate.
Majoritatea sunt dintre cei inconstienti.

Cei asumati sunt - pe cat de putini – pe atat de bine „scoliti”. Puternici. Vanatori. Dibaci. Mesmerizatori.

Stii, e ca-n filme: Vampirul acela „batran”, „seful”, sau „tata lor” – si restul vampirasilor „proaspeti”, bezmetici, haotici, dezordonati, impulsivi.

Si tot ca in filme  - devine la randul sau vampir acela care a fost vampirizat.

Ceea ce ma face sa doresc sa vorbesc mai mult despre victima.
VAMPIRASUL IN DEVENIRE.

Cum ajungi in situatia asta?
Nu, te rog, nu-mi spune ca soarta e cruda cu tine, si ca esti un ghinionist naiv, eventual „prea bun” pentru lumea asta rea.....
Si, te rog, nu te agata de cuvantul „victima” ca de un colac salvator al egoului ranit...

Esti „victima” pentru ca asta magnetizezi.
Lasa cliseul ala de vaicareala de pe facebook gen:
„Uneori ma intreb de ce sufar atat, si (nu-mai-stiu-exact cine) imi spune: Pentru ca esti prea bun”
Sau:
„Oamenii buni sufera cel mai des, pentru ca ei nu stiu sa fie indiferenti”

Hai, omule bun, spune-mi tu – in bunatatea ta – daca te-ai gandit sa consideri ca exista o limita intre bunatate si prostie... cu scuzele mele sincere pentru exprimare. Pot inlocui „prostie” – care e popular, cu „inoportunitate” daca vrei, sau cu „inadecvat”.

Adevarul este ca nu exista bunatate in exces. E o mare greseala sa te consideri „prea bun”, nu exista asa ceva.
Intotdeauna exista „mai bun” pentru „foarte bun”.

Dar bunatatea fara intelepciune da cu virgula.
O disponibilitate in exces nu te defineste ca fiind bun, ci te defineste drept disponibil.

„Disponibil” nu este similar cu „bun”.

Un om bun stie sa spuna si „nu”. Bunatatea radiaza peste cuvinte, peste aparente.
Disponibilitatea, pe de alta parte – este cu doua taisuri.
Dusa la extrem – atrage maleficitati cu care rezonezi la nivel subtil.
Adica – mai precis – elemente din Umbra ta (despre care am vorbit destul de des, eventual mai concentrat aici) vor fi scoase in evidenta de diversi manipulatori ai disponibilitatii tale.

Sa ti-o spun pe sleau?
REZONEZI.
Cu vampirul – in speta de fata.

Cu tot respectul si consideratia – nu am sa te compatimesc nici macar o clipa.
Esti fix acolo unde ai nevoie sa fii.
Ca sa intelegi.
Sa intelegi viata dincolo de dogme, dincolo de aparente, dincolo de etichete, dincolo de superficialul in care te scalzi.

Nu te enerva.... nu uita ca tu esti foarte „prea bun”... ai rabdare, ca iti explic de ce eu clasific „superficial” ceea ce tu consideri „bunatate”:

Exista un discernamat in toate, de-acord cu mine?

Daca vine dracu’ la tine si te roaga sa-i dai putin cutitul tau ala, cel mai ascutit, ca are de hackuit un crestin – ce faci?
- Daca zici „Nu-ti dau” – suna ca naiba.... dar faci o fapta buna in substratul negatiei.
- Daca zici „Da, poftim” – suna dumnezeiesc.... dar tocmai ai devenit partas la o crima.

Cam aici te impiedici cu „bunatatea”.

Ai sa-mi spui ca sunt cam dura, si ca exista momente in care pur si simplu te dedici unor „cauze drepte”, ca in bunatatea ta – tu te sacrifici, ca tu vezi dincolo de cuvinte, si ca dorinta ta cea mai mare este sa aduci suflete ratacite pe drumuri bune......

Ah.... inselatoare ganduri, teritorial Ego....

Daca te-ai smeri putin (despre smerenie am scris cate ceva aici) – ai intelege, poate, ca oamenii din viata ta, atat cei buni cat si cei rai, iti oglindesc parti din tine.
Nimeni nu-ti apare degeaba in cale, si toti care iti apar - au un rol mai profund decat acela pe care iti place sa-l calculezi cu Egoul, in beneficii de moment, lumesti....
Pana la urma – pentru tine totul se rezuma la.... tine :)
Daca ai intelege asta in totalitate – ai participa activ la crearea unei lumi mai bune, asa cum iti doresti si tu – dar esuezi de fiecare data, incercand sa-i „modifici” pe altii...

Daca ai intelege in profunzime expresia „Fii tu schimbarea pe care o doresti in altii” – ai fi mult mai linistit. Chiar fericit.

„Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” – spune Mantuitorul.

Iar tu – chiar asta faci.
Iti iubesti aproapele asa cum stii sa te iubesti pe tine.
Felul bunatatii tale reflecta in totalitate nevoile tale interne, subliminale, bazale.

In momentul in care te vezi pus in situatia ingrata de a fi „victima” unui vampir energetic.... opreste-te inainte de a te transforma la randul tau in vampir:
..... Ia adanc aer in piept – si: PRIVESTE-TE IN OGLINDA.
Acolo gasesti toate raspunsurile de care ai nevoie, precum si toata rezolvarea.

Tu si numai tu.
(Imi place vorba asta. Nici nu mai stiu daca am preluat-o de la Osho, sau de la un prieten drag care acum este la Tatal, sau pur si simplu am spus-o dintotdeauna..)

E atat de simplu. Tu.
Tu esti o holograma a Intregului. Toate cate sunt - esti tu intreg, prin urmare – lucreaza la tine, fii impecabil tu cu tine, tu in tine.
Vei reflecta o imagine impecabila a TOTULUI, si vibratia ta impregnata in eter contribuie la vibratia planetei, Universului, Multiversului....

Esti vampirizat?
Foarte bine! Cineva trebuia sa iti arate odata si-odata Umbra ta.
Ai doua optiuni. Doar doua:

1. Te victimizezi pana la ridicol – si te transformi la randul tau – intr-un vampir, contribuind astfel la perpetuarea „rasei vampiresti”,

2. Te aduni frumusel in tine – te inarmezi cu curaj – si accepti sa privesti in oglinda.
Nu, nu in oglinda de pe perete (desi nici aia nu strica) – ci in oglinda Umbrei tale – adica drept in ochii vampirului tau energetic.
Il studiezi bine, amanuntit, pe toate partile, te studiezi pe tine, la fel de amanuntit, iti studiezi reactiile pe care ti le provoaca, ii studiezi reactiile pe care i le provoci.
Suma acestora – esti TU.
Cand ai acceptat sa te descoperi cu o sinceritate lipsita de vanitatea „bunatatii” tale ...ai creat deja o lume mai buna.
Jos palaria.

P.S.: De ce crezi ca vampirii se isterizeaza la vederea crucii?
Pentru ca echilibrul este cel mai periculos, revoltator, arzator dusman al interiorului lor..... Le arde maruntaiele.
Cum ii „rezolvi” de tot? Le bagi un tarus in inima.
Adica te detasezi.
Pentru devoratorul de sentimente – detasarea ta este mistuitoare. 
Este fix un tarus in inima patimasa.


vineri, 15 mai 2015

:) IUBIRE: O conceptualizare liniara a non-liniarului

 
Am scris despre Iubire in cuvinte multe, si totusi sarace.... mai degraba am trasat o atitudine in fata iubirii, si am etalat totul intr-un mod care poate lasa un gust amar pentru cel care ma citeste pentru prima data.

Ating valente ale iubirii in fiecare scriere, si m-am lasat dusa de val, scriind mai degraba o continuare a celor scrise anterior  – sub diverse titluri.

Dupa o „urecheala” pertinenta, iata – ma adun frumusel in mine, si incerc ceva creativ: din nou despre IUBIRE, de data asta mai concentrat, intr-o ordine logica (cat de logica poate fi conceptualizarea cu simturi sarace a unui non-liniar, non-dual, nemarginit :)

Concret:

1. IUBIREA esti TU.
Si tu, si eu, si cainele vagabond..... si... cactusul spinos.

Adica:
- Esti un trup,
- Format dintr-un sistem complex de organe, fluide,
- Care la baza sunt un sistem complex de atomi,
- Care la baza sunt energie,
- Care la baza este lumina (fotoni),
- Care - contrar viziunilor unei majoritati – nu este doar imaginea alba, ci contine un infinit de culori, nuante, radiatii...
- Iar totalitatea (sau mai precis infinitul) radiatiilor spectrului luminos – este Iubirea Neconditionata,
- Iubire care pur si simplu este o baza, sau continutul intregii Creatii (fara exceptii), multi-dimensional, multi-structural, multi-level, multi-cum-vrei-tu-sa-i-spui,
- Si anume - infinit  biti de informatie,
- Din care fiecare acceseaza conform unui nivel al constiintei Sinelui,
- Sine care face parte dintr-un sistem inteligent – o Constiinta comuna, sau un „entanglement”,
- Si care (Sine) este intr-o perpetua evolutie pe o scala a Constiintei,
- Unde evolutia se traduce in integrare constienta in Constiinta a cat mai multor biti de informatie (respectiv Lumina, care sta la baza Energiei, care sta la baza Atomului, care sta la baza Organului, care sta la baza Trupului),
- Astfel ca lectiile personale cu care „ne confruntam” in aceasta dimensiune – au menirea de a ne „antrena” in Sentimente,
- Care Sentimente – sunt spectre ale Luminii,
- In care crestem pe masura radiatiilor integrate,
- Dar din care nu este exclus nimeni si nimic, indiferent de nivelul Constiintei Sinelui,
- Intrucat toate culorile, nuantele, radiatiile – compun Iubirea,
- Care este un Camp al potentialitatii infinite,
- Care este DUMNEZEU.

2. IUBIREA este perceputa, inteleasa, manifestata - in miliarde de feluri, in functie de spectrul esentei fiecarui individ,

3. Toate modurile in care este emanata si receptata iubirea – sunt corecte si adevarate – in conformitate cu nivelul constiintei fiecarui Sine in parte, sau in alte cuvinte – in raport cu spectrul luminos care il compune ca individ,

Nu exista reguli liniare de conceptualizare a iubirii, intrucat fiecare nivel, fiecare radiatie in parte conceptualizeaza in conformitate cu viziunea la care are acces, sau pe masura bitilor de informatie integrati din INTREG.


:)))) Din categoria „Orice critica-i constructiva” – iata ca am reusit sa scriu macar odata – scurt si la obiect, ca „vorba lunga-i saracia omului...”
Multumesc Lucian D Iuga pentru „urecheala”, eu personal nu as fi sters niciodata commentul tau, dimpotriva – il onorez cu un „refresh” in expunerea unor idei (biti mai multi in cuvinte mai putine) :)

sâmbătă, 2 mai 2015

Despre iubire



 ... Cel mai controversat subiect... unul care de cele mai multe ori dezbina, desi – prin  natura sa unifica.
M-am intrebat mult de ce dezbina – in perioadele in care-mi cautam sufletul printre mormanele de ganduri dezordonate si haotice..


„Cum se poate ca un subiect atat de sublim, cum este Iubirea – implicit Dumnezeu – sa creeze atat de multe inversunari, maimutareli, orgolii dezlantuite, razboaie..... crime?” – imi repetam in mine de-a lungul cautarilor....

Cele mai sangeroase, atroce razboaie s-au dat in numele conceptualizarii acestei.... ce?
Ce este iubirea?
Este un subiect? Un substantiv? Un verb? O stare? O entitate de sine statatoare? Un adjectiv?

Ce?
Ce este Iubirea? (Ce este Dumnezeu pana la urma?)

Si cum se depisteaza? Si cum se cuantifica? Si care e scopul si durata?

M-am invartit in jurul cozii ani de zile.... eram prinsa intr-un cerc vicios al subiectului: Subiectivul Eu, Subiectul Iubire.

Stii cand am prins un crampei din maretia Iubirii? Atunci cand am inteles Unimea, si am incetat chiar si pentru o clipa - sa ma separ de TOT.

Citesc o multitudine de shituri despre iubire. Fiecare isi adjudeca un teritoriu superior din acest punct de vedere.
Mai nou e la moda Iubirea Neconditionata - prietene... daca nu iubesti neconditionat.... tu habar n-ai ce e aia Iubire... stai jos, ai 2! Mai ai de invatat, deocamdata esti varza!
Ii vad pe acesti iubitori (neconditionati) cum conditioneaza cu biciul in mana si veninul in vorba (venin mieros, alunecos) – simtindu-se superiori in micimea lor conceptuala...

De asta am si evitat sa scriu despre iubire pana acum. In primul rand ca nu se poate conceptualiza. Apoi pentru ca nu am dat vreo gaura noua-n macaroana personal... si daca nu am dat-o eu, cine sunt mai mult ca altul? Cum sa limitez Iubirea intr-o definitie? Cum sa-i dau parametri, si cam in ce fel sa o impachetez fara sa arunc cu pietre in cei care – poate – simt in alt fel?
Cu ce ar fi viziunea mea despre Iubire mai buna decat a altuia? De unde as sti ca este ea mai buna?

.... Acum scriu, azi am curaj, dar te avertizez: nu ai sa citesti o definitie, nu ai sa gasesti ceva spectaculos, nu am nici unelte de masurare a iubirii (desi am avut o perioada in care faceam asta :))))) – omul cat traieste invata!), si nici nu am sa impart iubitorii in categorii...

Unii spun ca iubirea este diferita de la caz la caz: adica intr-un fel iti iubesti parintii, in alt fel iti iubesti partenerii de cuplu, in alt fel iti iubesti amicii.
Eu sunt de-acord, pe de-o parte – si pe de alta parte ... am un mic amendament.
Este adevarat ca iti manifesti diferit iubirea in functie de caz, insa este la fel de adevarat ca sentimentul de la baza manifestarilor diverse este acelasi.

Nu te grabi sa ma contrazici: macina putin inainte...
Stiu ca nu compari mama cu iubita, stiu ca pe iubita (sau pe iubit) o iubesti cu o pasiune straina de ceea ce ai putea simti vreodata pentru mama, stiu asta, si eu am un tata, si eu am fost iubita cuiva...
Dar hai sa patrundem putin mai adanc, dincolo de manifestarile fizice: hai sa facem un  tur al interiorului, al bazei:

Scriam data trecuta despre vindecarea de parinti, si spuneam ca (in viziunea mea, plus ceva bibliografie stiintifica) – felul in care iubesti este formatat de felul in care ai fost invatat sa simti in copilarie.
Ca parintii sunt cei care ne definesc un set initial de tipare subliminale. Tipare cu care functionam pe pilot automat toata viata de cele mai multe ori. Fara sa le contestam pertinenta, tot de cele mai multe ori.
Ma raportez la toata bibliografia recomandata anterior, si la propria mea experienta initiatica – atunci cand spun ca felul in care iubesti, dincolo de manifestarile fizice corespondente cazurilor diferite – este de fapt – acelasi in fiecare.
Si de regula ce NU ai primit de la parinti ai sa cauti toata viata in parteneri, in amici, si ai sa ceri constant de la ei – parintii.
Si de regula NU ai sa gasesti niciodata ceea ce ceri. Nu in altii.
Suna crud, drastic, veninos, insa acesta este adevarul (meu), pe care am de gand sa-l decodific in continuare.

Psihicul tau este un soft.
Are date engramate initial, si ele se auto-executa fara sa-ti ceara permisiunea la fiecare gand.
Nu e pe sistemul:
„Am un gand, ia sa vedem.... ce informatii avem in baza de date, cat sunt de corecte, care e Adevarul Suprem, care e Adevarul meu, care e parerea Creatorului, care e parerea mea, cum ma afecteaza pe mine gandul asta, cum ii afecteaza pe altii, care e valoarea lui conceptuala, unde ma situez eu in toata povestea asta urzita de micul meu gand, cat e de normal sa il hranesc cu energie, cat e de corect sa il gandesc, oare nu ar trebui sa il sterg din cap?, dar daca are valoare stiintifica, si totusi cum ii detectez adevaratul potential valoric, dar daca e un virus al sistemului?, si daca e un virus – cum il recunosc.... Doamne, nu am anti-virus.... ok, stai sa re-analizam litera cu litera gandul... o luam babeste, si facem rost de anti-virusi, ca nu ma multumeste softul asta, e si vechi si  incomplet.... bun, dar de unde stiu eu sigur ca e incomplet.... staaaaaiiii putiinnnn.... dar daca dau cu piciorul la ceva ce e tare de tot, si de fapt gandul asta despre gand este insusi un virus perfid...?”

.... La cele cateva miliarde de ganduri care-ti traverseaza mintea intr-o zi – ai fi ori un geniu extraterestru, ori un nebun cu patalama (schizofren, de regula).

Psihicul e un soft care se autoexecuta pur si simplu in Constient (instanta caracteristica starii Beta a creierului – numita si starea de veghe, adica atunci cand esti treaz si constient, adica nu visezi, nu meditezi, nu esti in stare de hipnoza, nu ai acces la anumite date – cum ar fi infra-rosiile, ultra-violetele, ultra-sunetele.... etc, date care exista, dar la care ai acces doar in subliminal).
Datele care il compun pe acest psihic au fost engramate incepand cu perioada prenatala si continuand cu primii ani de viata, in care creierul tau functiona inca in cea mai mare a timpului – in stare Alfa (undele cerebrale mai lente fata de vibratia lor caracteristica starii constiente) – stare caracteristica subconstientului – locul, sau vibratia creierului propice stocarii de patternuri.

Tot ce gandesti tu acum constient, felul in care simti – este un algoritm format initial.
Te crezi flexibil in gandire? Afla ca nu esti tocmai flexibil. Sau ca esti flexibil in limitele unor tipare bine definite.
Adica.... mai pe sleau asa.... totusi nu esti flexibil de-adevaratelea. Tot pe pilot automat rulezi. Ca-i unul absolut limitativ, ca-i unul destul de cizelat.... tot pilot automat se numeste.
Nu ai un control constient asupra lui.
In stare de veghe esti un mic robotel.
Esti un adormit in propria viata. Ok, pentru tine, daca suna prea aspru – tu esti un visator in propria viata, care-si viseaza povestea unei povesti... povestite la inceput. Inceputul tau in aceasta realitate. Sau in aceasta dimensiune a realitatii.
Egoul tau se va revolta, la fel a facut si al meu, insa numai dupa ce intelegi asta – poti sa devii stapanul propriului psihism.

Si acum revin la iubire.
Cu un mic stop la afirmatia de mai devreme.
„Si de regula ce NU ai primit de la parinti ai sa cauti toata viata in parteneri, in amici, si ai sa ceri constant de la ei – parintii.
Si de regula NU ai sa gasesti niciodata ceea ce ceri. Nu in altii.”

Softul tau e formatat pe lipsa a ceea ce cauti. Adica tu in tine contii informatia conform careia acele lucruri, sentimente, atitudini – le meriti sau nu le meriti.
Nu pot sa spun ca nu le contii in tine. Ca as face o mare eroare. De fapt tu – ca ansamblu de instante (Constient, Subconstient, Inconstient) – chiar le contii pe toate.
Insa nu stii ca le contii.
Pentru ca in starea Constienta nu esti constient de Intreg, esti constient doar de Program.

Vezi cat e de complex?
Acum intelegi de ce nu m-am incumetat sa scriu despre Iubire pana acum?

Ce este iubirea?
Daca e sa o luam pe definitii, lucrurile stau cam asa:
Tu esti iubirea. Dumnezeu este iubirea. Suma energiilor din Univers (sau Multivers) este iubirea.
Ce te-ncrunti? Crezi ca daca te uiti urat la mine tu nu esti iubire? Stramba-te cat vrei, ca tot iubire esti. Si catalogheaza-ma cum vrei tu, ca tot iubire sunt si eu.

Contrar definitiilor unor maestri de plastic, iubirea este o baza a intregii existente, sau flacara primordiala, sau... esenta, campul potentialitatii pure, din care faci parte si tu, si tot.

De ce fiecare o percepe si o manifesta in alt fel? Pentru ca toti procesam programe diferite, care programe nu suntem noi in totalitatea noastra, pana la urma.

Cum iubesti constient?
Cum vrei tu, de la un moment dat.

Pana atunci, fiecare iubeste asa cum a fost invatat sa faca asta.
Adica... e ca la cinema: Filmul ruleaza, tu il vezi, il traiesti, dar nu esti filmul, chiar daca simti emotii urmarindu-l.
Iar filmul nu e o realitate absoluta, dar este o realitate de moment a unora, pusa in scena de altii.
Si cum ruleaza filmul, si cum il percepi tu de fapt?
Crezi ca ceea ce vezi este ceea ce este? Te inseli.
Filmul de pe ecran este o suma de secvente jpeg de fapt. Desi tu percepi miscare, nimic nu misca in realitate.
Stiai asta?
Tehnic, ora aceea jumatate de actiune – nu contine miscare. Contine imagini statice expuse la o viteza care depaseste perceptia constienta. Cu ochiul le vezi intr-un fel, la organul de prelucrare (creierul) se decodifica in alt fel.
Ca sa nu mai zic de imagine in general. Crezi ca ceea ce vezi tu cu ochii tai este ceea ce este? Nicidecum. De fapt ceea ce vezi tu cu ochiul este un impuls electric, care actioneaza intr-o anumita parte a creierului, iar rezultatul se traduce in imagine. Imagine rasturnata de altfel. (se invata la scoala, in clasele primare, cred)

Ok, gata cu filosofia, gata si cu biologia, gata cu gandirea despre gandire.
Revenim la iubire.

Fiecare fel de a iubi – este cat se poate de iubitor, ca sa spun asa... :))))))
Insa iubim diferit pentru ca avem tipare diferite.
Nimeni nu-si doreste cu adevarat sa iubeasca prost.
Si nimeni nu crede despre sine vreodata ca iubeste prost.
De altfel, fiecare e pornit sa judece iubirea altora in comparatie cu iubirea sa, unde iubirea sa este cea mai cea, este baza la care raporteaza totul.
Evident, fiecare isi adjudeca propriul tipar ca fiind cel valabil.

Tu – poate la un moment dat devii constient de faptul ca felul in care iubesti tu – este un tipar, nu neaparat cel ideal in raport cu idealurile tale.
Stii, cand (daca) faci asta – esti deja mult mai constient in propria viata decat atunci cand vorbeai despre iubirea neconditionata pe care o defineai dupa niste definitii...

Intotdeauna experienta bate definitia.
Sau - viata bate filmul, cum ar veni :))

Atunci cand intelegi ca totul este o iluzie de fapt, si ca TU POTI FI TOT CEEA CE ITI DORESTI SA FII, numai sa lucrezi la Programel.... atunci abia devii stapan pe propriul destin, pe iubirea ta, pe viata ta, pe povestile tale romantice, pe tot...
Pana atunci.... hotul striga „Hotul!”.... cam pe sistemul asta e.

Ca degeaba judeci iubirea celui care te-a parasit ca un las cand iti era mai greu, degeaba judeci valoarea umana a celui care te-a inselat cu tine de mana, degeaba dai vina pe educatia proasta pe care ai primit-o, degeaba iti faci stive de reguli ca sa suntezi dezamagirea....
Toate sunt inutile.

Hotul esti tu.
La fel si Salvatorul.
Nimeni nu te poate salva de tine, oricum te-ar iubi.
Doar tu poti face asta.

Drumul de parcurs prin subconstient nu este chiar cel mai usor din lume, insa este cel mai util.
Sau – mai precis – este singurul drum care te conduce spre Tine, cel din spatele rolurilor, cel din spatele victimei sau a agresorului, cel din spatele visului.
Un drum care, desi labirintic, este unul initiatic (cu adevarat initiatic, la modul cel mai ezoteric) – unde initierea atinge Sinele, nu doar subprograme ale programului.

Ai sa-mi spui sa las teoria, si sa vin cu fapte. Concret, ca vorba lunga e saracia omului.
Si ai dreptate.
Numai ca faptele mele nu rezoneaza neaparat cu ideile tale, astfel ca de data asta nu am sa fac un ghid practic. Il recomand in continuare pe cel descris aici, dar repet ca nu este neaparat un ghid magic, pe care sa il citesti odata si brusc sa te reconfigurezi.

Pentru fiecare in parte exista un drum personal, in acord cu fiinta lui in totalitatea sa (mult mai complexa decat simple teorii ale categoriilor).

Si de regula merge greu de unul singur, desi munca este in exclusivitate a ta, meritul – la fel.
Pentru ca pana la urma ceea ce incerci sa modifici este insusi mecanismul prin care judeci ca faci asta....

Fiecare isi parcurge pasii pe ritmul si croiala personala.
Fiecare isi are calea sa, iar caile sunt infinite.
Importanta este INTENTIA.
Atunci cand ti-ai fixat intentia fara sovaiala – calea se autoreveleaza. Vine pe comanda. Fix pe sufletul tau.

Ce pot eu sa spun despre Iubire?
Ca o ai in tine.
Ca toti o avem in noi.
Ca suntem plamaditi din ea.
Ca indiferent de programul subconstient pe care il rulezi – nu esti cu nimic mai prejos sau mai presus decat altii.
Ca orice program al tau – este doar un program, atat si nimic mai mult – nu te defineste ca spirit, nu te lasa dus de valul judecatilor de valoare, si nu te limita in plus, gandind ca programul tau este defect si deci esti o cauza pierduta, sau nefericita, tu nu esti programul, esti mult, mult mai mult decat concepi liniar.

Ca felul in care esti iubit este felul in care te iubesti tu pe tine, dar nu este limita a ceea ce esti, nici limita a ceea ce poti.

Ca toti suntem iubiti dincolo de imaginatie – acolo, Acasa - de unde rezulta ca toate povestile noastre triste sunt doar niste iluzii date de egoul naiv, care fiind doar un component al recipientului sufletului tau – poate fi vindecat. Sau reconfigurat. Sau reeditat. Sau reeducat. Sau imbinat cu intelepciunea sufletului. Mult mai batran decat trupul. Mult mai educat in iubire decat stie egoul. Mult mai complet decat stie trupul. Absolut perfect, indiferent de programul mental.

Ce pot sa spun despre relatiile romantice?
Ca sunt povesti ale rolurilor tale temporare si liniare. Pe care le poti scrie dupa bunul plac.
Dupa ce iei legatura cu Tine.
Stiai ca iubirea este o vibratie a muzicii propriului Eu? Da, da! Noi la baza suntem energie care suna intr-un fel sau altul, diferit in functie de vibratiile personale. :)))) Nu, nu e o figura de stil, nici o abstractizare personala - este o teorie a unor cercetatori.

Ce am de spus despre motivele pentru care ajungem in rolurile acestea ciudate si frustrante de cele mai multe ori?
Ca sunt lectii personale pe care ni le asumam in alt plan.
Acolo, Acasa.
Pentru a creste in Iubire. Care este infinita, la fel ca Dumnezeu. Pe Care nicio definitie nu Il poate cuprinde in totalitatea Sa. Dar care – cu siguranta – este Insasi Iubirea.
Campul potentialitatii pure.

Stiai ca – fara sa stii – iubesti si esti iubit intr-un fel in care poate ca ai visat toata viata, dar ai crezut ca este doar un vis?
 

Inca ceva si-am incheiat:
Regula iubirii este ca nu contine reguli.
Intelege asta - si ai lumea la picioare.