vineri, 22 mai 2015

Vampirism: intre victima si agresor

 
Vampirul energetic este acel personaj care te suge de energie intr-un fel sau altul, lasandu-te pe tine – victima – vlaguit, tot intr-un fel sau altul.


- Ca ramai prins in drama celui care-si varsa carul cu deseuri emotionale in carca ta,
- Ca te dai cu capul de toti peretii incercand sa „repari” cate un fanatic al melodramelor care nu vrea „reparatii”, vrea doar validari ale propriilor produse veninoase,
- Ca ajungi sa te implici in razboaie care nu-ti apartin, hipnotizat de cate „o cauza dreapta” – atat de „dreapta” incat are nevoie de lupte pentru a fi sustinuta,
- Ca „iti dai sufletul” cate cuiva, uitand cu desavarsire de tine insuti, ocupat pana peste cap sa-ti multumesti, satisfaci, magulesti, venerezi vampirul,
- Ca te lasi condus in jocuri nocive ale egoului,
- Ca te arunci cu capul inainte in povesti absurde, dar frumos ambalate (amoroase de cele mai multe ori)
- Ca „pui boticul” la shituri „urat mirositoare”, si le amplifici in fascinatia credula a unui bullshit mai mare ca tine,
- Ca ramai „cu ochii-n pereti” ore-n sir, blocat de cate un eveniment care te-a absorbit pana la disociere,
- Ca te lasi invaluit de o aura a neputintei, nevredniciei, inoportunitatii, inoculata de vampirul tau critic, nemultumit, punitiv, abuzator....

In toate cazurile de „Ca..”, si in altele pe care poate am omis sa le scriu – dar care iti deregleaza echilibrul psiho – emotional – esti o victima a vampirismului energetic.

Ce urat suna: „ESTI O VICTIMA”....

Urat – ne-urat... acesta este jocul de rol: Victima – agresor....

Eu nu am sa ma axez pe agresor.
Spun doar ca exista vampiri asumati, si vampiri inconstienti de propria lor nocivitate.
Majoritatea sunt dintre cei inconstienti.

Cei asumati sunt - pe cat de putini – pe atat de bine „scoliti”. Puternici. Vanatori. Dibaci. Mesmerizatori.

Stii, e ca-n filme: Vampirul acela „batran”, „seful”, sau „tata lor” – si restul vampirasilor „proaspeti”, bezmetici, haotici, dezordonati, impulsivi.

Si tot ca in filme  - devine la randul sau vampir acela care a fost vampirizat.

Ceea ce ma face sa doresc sa vorbesc mai mult despre victima.
VAMPIRASUL IN DEVENIRE.

Cum ajungi in situatia asta?
Nu, te rog, nu-mi spune ca soarta e cruda cu tine, si ca esti un ghinionist naiv, eventual „prea bun” pentru lumea asta rea.....
Si, te rog, nu te agata de cuvantul „victima” ca de un colac salvator al egoului ranit...

Esti „victima” pentru ca asta magnetizezi.
Lasa cliseul ala de vaicareala de pe facebook gen:
„Uneori ma intreb de ce sufar atat, si (nu-mai-stiu-exact cine) imi spune: Pentru ca esti prea bun”
Sau:
„Oamenii buni sufera cel mai des, pentru ca ei nu stiu sa fie indiferenti”

Hai, omule bun, spune-mi tu – in bunatatea ta – daca te-ai gandit sa consideri ca exista o limita intre bunatate si prostie... cu scuzele mele sincere pentru exprimare. Pot inlocui „prostie” – care e popular, cu „inoportunitate” daca vrei, sau cu „inadecvat”.

Adevarul este ca nu exista bunatate in exces. E o mare greseala sa te consideri „prea bun”, nu exista asa ceva.
Intotdeauna exista „mai bun” pentru „foarte bun”.

Dar bunatatea fara intelepciune da cu virgula.
O disponibilitate in exces nu te defineste ca fiind bun, ci te defineste drept disponibil.

„Disponibil” nu este similar cu „bun”.

Un om bun stie sa spuna si „nu”. Bunatatea radiaza peste cuvinte, peste aparente.
Disponibilitatea, pe de alta parte – este cu doua taisuri.
Dusa la extrem – atrage maleficitati cu care rezonezi la nivel subtil.
Adica – mai precis – elemente din Umbra ta (despre care am vorbit destul de des, eventual mai concentrat aici) vor fi scoase in evidenta de diversi manipulatori ai disponibilitatii tale.

Sa ti-o spun pe sleau?
REZONEZI.
Cu vampirul – in speta de fata.

Cu tot respectul si consideratia – nu am sa te compatimesc nici macar o clipa.
Esti fix acolo unde ai nevoie sa fii.
Ca sa intelegi.
Sa intelegi viata dincolo de dogme, dincolo de aparente, dincolo de etichete, dincolo de superficialul in care te scalzi.

Nu te enerva.... nu uita ca tu esti foarte „prea bun”... ai rabdare, ca iti explic de ce eu clasific „superficial” ceea ce tu consideri „bunatate”:

Exista un discernamat in toate, de-acord cu mine?

Daca vine dracu’ la tine si te roaga sa-i dai putin cutitul tau ala, cel mai ascutit, ca are de hackuit un crestin – ce faci?
- Daca zici „Nu-ti dau” – suna ca naiba.... dar faci o fapta buna in substratul negatiei.
- Daca zici „Da, poftim” – suna dumnezeiesc.... dar tocmai ai devenit partas la o crima.

Cam aici te impiedici cu „bunatatea”.

Ai sa-mi spui ca sunt cam dura, si ca exista momente in care pur si simplu te dedici unor „cauze drepte”, ca in bunatatea ta – tu te sacrifici, ca tu vezi dincolo de cuvinte, si ca dorinta ta cea mai mare este sa aduci suflete ratacite pe drumuri bune......

Ah.... inselatoare ganduri, teritorial Ego....

Daca te-ai smeri putin (despre smerenie am scris cate ceva aici) – ai intelege, poate, ca oamenii din viata ta, atat cei buni cat si cei rai, iti oglindesc parti din tine.
Nimeni nu-ti apare degeaba in cale, si toti care iti apar - au un rol mai profund decat acela pe care iti place sa-l calculezi cu Egoul, in beneficii de moment, lumesti....
Pana la urma – pentru tine totul se rezuma la.... tine :)
Daca ai intelege asta in totalitate – ai participa activ la crearea unei lumi mai bune, asa cum iti doresti si tu – dar esuezi de fiecare data, incercand sa-i „modifici” pe altii...

Daca ai intelege in profunzime expresia „Fii tu schimbarea pe care o doresti in altii” – ai fi mult mai linistit. Chiar fericit.

„Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” – spune Mantuitorul.

Iar tu – chiar asta faci.
Iti iubesti aproapele asa cum stii sa te iubesti pe tine.
Felul bunatatii tale reflecta in totalitate nevoile tale interne, subliminale, bazale.

In momentul in care te vezi pus in situatia ingrata de a fi „victima” unui vampir energetic.... opreste-te inainte de a te transforma la randul tau in vampir:
..... Ia adanc aer in piept – si: PRIVESTE-TE IN OGLINDA.
Acolo gasesti toate raspunsurile de care ai nevoie, precum si toata rezolvarea.

Tu si numai tu.
(Imi place vorba asta. Nici nu mai stiu daca am preluat-o de la Osho, sau de la un prieten drag care acum este la Tatal, sau pur si simplu am spus-o dintotdeauna..)

E atat de simplu. Tu.
Tu esti o holograma a Intregului. Toate cate sunt - esti tu intreg, prin urmare – lucreaza la tine, fii impecabil tu cu tine, tu in tine.
Vei reflecta o imagine impecabila a TOTULUI, si vibratia ta impregnata in eter contribuie la vibratia planetei, Universului, Multiversului....

Esti vampirizat?
Foarte bine! Cineva trebuia sa iti arate odata si-odata Umbra ta.
Ai doua optiuni. Doar doua:

1. Te victimizezi pana la ridicol – si te transformi la randul tau – intr-un vampir, contribuind astfel la perpetuarea „rasei vampiresti”,

2. Te aduni frumusel in tine – te inarmezi cu curaj – si accepti sa privesti in oglinda.
Nu, nu in oglinda de pe perete (desi nici aia nu strica) – ci in oglinda Umbrei tale – adica drept in ochii vampirului tau energetic.
Il studiezi bine, amanuntit, pe toate partile, te studiezi pe tine, la fel de amanuntit, iti studiezi reactiile pe care ti le provoaca, ii studiezi reactiile pe care i le provoci.
Suma acestora – esti TU.
Cand ai acceptat sa te descoperi cu o sinceritate lipsita de vanitatea „bunatatii” tale ...ai creat deja o lume mai buna.
Jos palaria.

P.S.: De ce crezi ca vampirii se isterizeaza la vederea crucii?
Pentru ca echilibrul este cel mai periculos, revoltator, arzator dusman al interiorului lor..... Le arde maruntaiele.
Cum ii „rezolvi” de tot? Le bagi un tarus in inima.
Adica te detasezi.
Pentru devoratorul de sentimente – detasarea ta este mistuitoare. 
Este fix un tarus in inima patimasa.