sâmbătă, 28 noiembrie 2015

In cautarea unui maestru



Scriu astazi pentru cei care isi cauta o Cale. Pentru cei care Il cauta pe Dumnezeu. Care cred ca nu pot face asta singuri, si care au nevoie sa fie ghidati in drumul lor spiritual.
Sa fie precauti in alegerea Maestrului.
Sa nu cumva sa-si predea sufletul in mana unor oameni nedesavarsiti, care sa-i impiedice mai tare decat sa-i apropie de Dumnezeu.

Un maestru in adevaratul sens al cuvantului – trebuie sa FIE, nu doar sa STIE.
Cel care spune ca stie – inainte de A FI - te va plimba prin labirinturi ideatice, si te va incurca mai rau decat erai deja.
In cautarea supra-naturalului, vei spune ca chiar si numai teoria te va ajuta.

Si daca vei spune asta – am sa te intreb daca ai avea incredere sa inveti medicina de la un economist. Si-apoi sa te faci medic cu teoria predata de maestrul economist.

Si-apoi am sa te intreb cata incredere ai sa mananci dupa schema unui nutritionist gras.

Stii, asta cu maiestria si discipolatul in spiritualitate – uneori e ca si cand inveti o limba straina de la unul care a luat lectii on-line, timp de doua saptamani. Si acum te invata pe tine. Chineza. Sau sanscrita.

Cand aveam vreo 12 ani, stateam in fata blocului cu copiii de la bloc, si strigam la vecinul de la 3 care este ungur: „TIIIIBBBBIIIIII! LOU FOOOOS!!!” (inseamna „p..... calului”)
Asa ma invatase altul ca se spune in ungureste „HAI AFARA”.


Sunt multi cei care se (auto)intituleaza maestri spirituali, sau macar profunzi traitori, lucratori sau luptatori (!) in lumina.
In general, foarte putini sunt. Maestri spirituali, ori lucratori in Lumina.
Luptatori, eventual.
Insa – unde (inca) se lupta, lumina e slaba.

Caci Lumina luminand, anuleaza intunericul.

Nu-i nevoie de lupta.
Au inteles gresit niste lecturi pe care le-au fusarit in graba. Sau au inteles cat sunt ei insisi, si au gasit modalitatea perfecta de a-si manifesta agresivitatea, pastrandu-si in acelasi timp Persona imaculata. (Persona este imaginea de sine creata pentru a functiona in societate. Masca.)
Lupta nu se refera la sabii si scuturi. Nici la lovituri aplicate.
Razboiul nevazut este perpetuat in intuneric, pentru sclipiri de lumina. Care nu vor fi atrase in dizarmonie, oricate nume de ingeri ar striga cineva atunci cand manifesta intuneric.

Ma intrebam o perioada – de ce Biserica nu recunoaste aceste tehnici, condamnandu-le.
M-am intrebat cu mintea deschisa, pregatita sa inteleg, indiferent de preferintele mele.
Imi doream mai degraba ca dreptatea sau adevarul mai inalt sa fie de partea condamnatilor, pentru ca ma numaram printre ei.
Mi-am pastrat rugaciunea in minte si in suflet. Am cerut Tatalui meu sa ma lumineze. Am cerut asta mereu. Lui Dumnezeu. Nu altor spirite. Tatalui ceresc, Fiului, si Sfantului Duh. Si Maicii Domnului (a carei Prezenta m-a binecuvantat de cateva ori in viata asta).

Desi tuturor ne place sa credem despre noi ca suntem entitati desavarsite, coborate in materie asa, for fun, sau cu „misiuni speciale” – evident in beneficiul altora... de fapt nu suntem.
Coboram spre desavarsire. Cata vreme suntem nascuti in trup, venim la scoala. Ca la orice model de scoala – PRACTICA BATE TEORIA.

Si am sa citez din biblie:
1.
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2.
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3.
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4.
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8.
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9.
Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10.
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12.
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13.
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Epistola intaia catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel.

Practica.
Iubirea.
A fi – inainte de a spune ca stii.
Nu stii mai mult decat esti.
Interpretezi.
Eronat.

Si mi s-a dat sa vad ce face din om ocultismul denaturat de interpretari personale.

In primul rand, il face trufas. Un mare pacat.
Stiu, acest cuvant – „pacat” -  sperie si poate fi interpretat. Insa daca tot suntem devoti spirituali, trebuie sa intelegem ca in biblie citim un limbaj arhaic.
In zilele noastre ii spunem „blocaj”.
Suna si mult mai inteligent, asa, aproape academic. Vorbim despre blocajele noastre pe chakre, pe circuite, vorbim asa, ca niste experti, cam cum vorbesc eu despre hidroconstructii.

Pe langa trufie, se dezvolta in lant dezacorduri personale. Si se dezvolta o dependenta de iluzie.
De himera.
Adica, daca in prima faza pornesti in cautarea Dumnezeului din tine, usor-usor ajungi sa te crezi chiar El.
Dar nu esti.
Nu ca pe Dumnezeu (fara inceput, fara sfarsit, vesnic, pururea dainuitor, nezidit, neschimbat, neprefacut, simplu, ne-compus, necorporal, nevazut, impalpabil, necircumscris, infinit, INCOMPREHENSIBIL, indefinit, insesizabil, bun, drept, creatorul tuturor fapturilor, atotputernic, atotstapanitor, atoatevazator, atoate purtator de grija, stapanitor si judecator – sf. Ioan Damaschin in Dogmatica) l-ar deranja stupizenia ta, insa pe tine te poate sminti (sac!).
Iti ia mintile, si intri in paranoia.
Pe de o parte te crezi mult mai tare decat esti in acest trup, pe de alta parte te frustrezi ca nu esti in fapt atat de tare pe cat iti impui sa fii.
De aici – manie, si tot ce deriva din frustrare. Adica demoni. Patroni de sentimente dizarmonioase.
In continuare – apelezi la simbolistica si formule de invocatie. Dar nu stii ce invoci.

Chiar NU STII CE INVOCI.

Am sa dau un exemplu cu care, personal, sunt familiara, m-am lovit de el. Dar exemple sunt multe - oferta comerciala spirituala fiind vasta in zilele noastre.
Reiki.
O tehnica de vindecare, adusa in contemporan in urma cu aproximativ 100 de ani de catre Mikao Usui (rector de universitate, preot crestin), care si-a petrecut mai bine de 10 ani din viata cautand sa inteleaga, sa integreze principiile vindecarilor facute de Isus si Budha.
Dupa vreo 10 ani de cautari, si 21 de zile de post, meditatie si RUGACIUNE, retras pe un munte din Japonia – maestrul Usui a primit ceea ce a cautat. A fost izbit de o sfera de lumina in frunte. Si a vazut, ca pe un ecran, simbolurile Usui, care, in zilele noastre sunt atat de familiare multora.
Mikao Usui insa, a avut un singur discipol pe care l-a considerat vrednic si capabil de initiere. Care discipol, la randul sau, de-a lungul unei vieti, a format 21 de maestri.
Ei, si.... cei 21 de maestri..... au ajuns sa se creada fiecare MAI SMECHER, si din Reiki Usui s-a ajuns la N feluri de Reiki.
Pentru ca nu s-au multumit cu ce aveau. Unii au dorit sa fie EI mai cu mot, mai ca la tara.
Unii au dorit sa fie EI profeti. Sa inventeze EI sisteme MAI SFINTE, cu mai multi ingeri, cu realizari MAI importante.
Asa ca ... cine a dorit, s-a facut medium, si a creat propriul sistem. In zilele noastre avem zeci de sisteme Reiki, nu le pot tine sirul, ca sa nu mai zic „ingerii” din oferta, ca acestia „vin la pachet” cu initierea.
Oamenii sunt atat de imbecili incat CHIAR CRED ca au in SUBORDINE INGERI.
Isi numara ingerii, si fac parada cu asta.
Uite-asa... din eforturile de-o viata ale unui om cu duhul sau, au ajuns unii care trec de la profan la sfant in 3 zile, si comanda ingeri, au „armate proprii”, si cate si mai cate ineptii.

Cel care a primit sistemul de vindecare Reiki a fost un devot spiritual. Si-a muncit spiritul pentru a avea acces la acest har. Si a inteles importanta sistemului, dovada ca, desi a facut nenumarate vindecari, si a tinut conferinte in intreaga lume, el a avut un singur discipol.

Invatatura sa a fost denaturata in timp. S-a ajuns la isterie de masa. Pentru ca oameni nepregatiti, imaturi spiritual, nedemni – au primit initieri.
Ce au stiut sa faca acestia cu initierile?
Harcea-parcea, ca sa ma exprim civilizat.
Simbolistica de invocare a unor INGERI CAZUTI.
Trufia iluziei ca EI SUNT ASCENDENTI ASUPRA INGERILOR, ca au IN SUBORDINE, LA DISPOZITIE, mii de ingeri, cu care fac ce vor ei, ca ei sunt mafioti.

Mai rau, invoca spirite de oameni.
Flacara violet, invocarea lui Saint Germain: mi-a fost dat sa aud asta cu o evlavie si o reverenta deosebita.

Dilema mare: sa ma prapadesc de ras, sau sa ma pufneasca plansul.

Adeptul e de plans. Daca nu mi-ar veni in continuare sa rad. Omul e naiv si neinformat. Plus ca suna asa, sfant SAINT GERMAIN, nu?
Ca contine SAINT, ce nu-ntelegi?
Putini stiu ca cel pe care il invoca atat de evlavios - este un ocultist din francmasoneria franceza, printre altele – spion, CONTELE DE SAINT GERMAIN. Acesta era numele sau, nu este un sfant consacrat, asa cum cred mii de naivi care invoca natang fara sa stie ca se roaga la spirite omenesti.
Este adevarat ca pentru societatea franceza a secolului XVIII era un personaj invaluit in mister, si ca in jurul sau s-au creat mituri diverse. Insa niciun mit macar nu il proclameaza sfant.
Dimpotriva, legenda spune ca avea o priza teribila la femei :)

Si din nou, ajung smerita, la Biblie. E greu de lecturat, tocmai din pricina limbajului arhaic. Dar contine. E Cartea Vietii.

10.
Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii.
11.
Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.
12.
Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
13.
Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.
 
Sfanta Evanghelie dupa Matei

De la Biblie fac o scurta trecere prin Cartea Spiritelor a lui Allan Kardec (tatal spiritismului contemporan). Acolo suntem informati ca exista pericolul de a fi inselati de anumite spirite nedesavarsite, care-si atribuie identitati false, pentru a induce in eroare mediumul credul, pentru amuzament propriu, sau cu scopuri malefice – in functie de nivelul de evolutie al spiritului respectiv.

De la Cartea Spiritelor trec la Inalta Magie, si-l citez pe Eliphas Levi (intemeietorul ocultismului contemporan), care se adreseaza devotilor spirituali, pe calea Initiatului:
Daca esti pur - acesta va fi lumina ta; daca esti puternic - acesta va fi arma ta; daca esti elevat spiritual - acesta va fi religia ta; daca esti intelept - va fi pilonul intelepciunii tale.
Dar daca esti rau - pentru tine va fi o torta infernala; iti va sfasia pieptul ca un pumnal; va fi o durere in memoria ta, ca o remuscare; iti va popula imaginatia cu himere, si te va duce de la nebunie la disperare.
Te vei stradui sa razi de carte, si nu vei reusi decat sa-ti scrasnesti dintii; va fi ca acea parte din fabula in care sarpele incearca sa muste, dar si-a distrus toti dintii."

Cati sunt puri dintre cei care se autointituleaza MAESTRI SPIRITUALI in zilele noastre?
Dar intelepti?
Dar puternici? Si nu ma refer la puterea fizica (forta) – ci ma refer la taria spiritului, care vine odata cu intelepciunea, cu smerenia.

Cam cati?
Ca daca fac un raid rapid pe conturi media de maestri – vad prostie crasa printre citate smechere, printre zvarcoleli egotice in cautarea pacii, printre deductii idioate din teorie goala, printre sfaturi moarte, printre trairi intense, patima, printre cuvinte goale.
Asta vad.

Oameni adusi de la nebunie la disperare. Cu dureri in memoria lor.

Patima.
In nebunia lor, nici macar nu isi recunosc neputinta. Ridica patima la rang de sfintenie. O considera IUBIRE.

Pentru ca invoca stupid ce nu sunt in stare sa domine.
Si pentru ca, in iluziile lor de grandoare, uita de Dumnezeu. In numele Lui fac stupizenii, si-i mai invata si pe altii. Care nu doar ca se cred mari traitori, dar mai pluseaza, fiecare de la el, ca .... prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul.
Fudulia asta te face sa uiti de tine. Ajungi sa te crezi Dumnezeu. Ajungi sa denaturezi invataturi sacre, ca sa te coafeze pe tine. Ajungi sa te inchini la spirite nedesavarsite, sa le invoci in viata ta, uitand ca singurul care Si-a asumat mantuirea ta, este Fiul Lui Dumnezeu – Isus Hristos. Si ca in  materie de simbolistica – Crucea este deasupra tuturor.
S-a demonstrat stiintific ca semnul crucii si rugaciunea Tatal Nostru au efecte de purificare. Modifica structura moleculara.

Orice alt simbol are vibratie joasa fata de sfanta cruce.
Iar treaba cu invocatiile sta in felul urmator: Ar fi excelent sa stii ce invoci, inainte de a te apuca de „facut ordine printre ingeri”. Ar fi excelent daca ai intelege ca lumea spiritului este complexa, si exista niste legi, legi pe care intai trebuie sa le afli, apoi sa le intelegi, apoi sa le aplici. In functie de puterea personala. Care nu are legatura cu forta.

Ar fi excelent sa stii ca nici o initiere umana pe pamantul asta nu iti da in subordine ingeri. Si ca ingerii sunt entitati diferite de om.
Ca da, ii poti invoca, insa in functie de vibratia ta – poti atrage in rezonanta spirite mai putin „elevate”. Foarte dispuse sa te ajute, nimic de obiectat. Insa totul are un pret. Iar in realitatea non-liniara – pretul este platit, fara dar si poate.
Duhurile lor se hranesc cu lumina ta.
Si apoi, e care – pe – care.
Ca daca nu le domini imperfectiunile (si de regula nu le domini) – te vor domina ele pe tine.

Ar fi excelent sa stii ca smerenia este cea mai mare virtute a unui devot spiritual. Fara smerenie – nicio invatatura din lumea asta nu te va apropia de Adevar. Oricat ti-ai smuci chakrele, si oricati „maestri ascentionati” ai chema.

Ar fi excelent sa stii ca Iubirea de Sine pe care incearca sa ti-o implementeze unii maestri – este nimic altceva decat Iubire de Ego. Iubirea de Sine (care Sine Il contine pe Dumnezeu, este suma tuturor cati suntem in Unu) nu contine EGOISM.
Pana sa ajungi la acea iubire a Sinelui – trebuie sa intelegi multe lucruri, sa demolezi multe scheme defectuoase din subconstientul tau – lucru care nu se petrece in doua sedinte de „echilibrare”, ci in ani de lucru cu tine. Tu in tine, cu tine, si cu Dumnezeu. Ca fara El, nimic nu esti.

Ar fi excelent sa stii ca abia atunci cand esti smerit – iti iubesti Sinele, nu Egoul.

Ar fi excelent sa nu confunzi marfa cu ambalajul. Adica daca cineva se autodenumeste clarvazator, sau tamaduitor – nu inseamna neaparat ca acela iti va facilita drumul spre indumnezeire. Paranormal nu inseamna indumnezeit. Poate fi si indracit. Si chiar este, de cele mai multe ori.
Constient sau inconstient.
De cele mai multe ori inconstient.

Spiritele sunt inselatoare. Pot lua forma celui mai frumos inger. Pot avea aparitii spectaculoase, in cele mai fantastice lumini.
Le recunosti doar daca ai discernamant. Maturitate spirituala.
Dar – in cautare de fantastic si importanta de sine – discernamantul este anulat. Mediumul, coplesit de importanta de sine – ia de bun tot ce-i zice un spirit care i se adreseaza cu „Iubitilor”. Asa este moda acum. Sa inceapa cu formula asta. Apoi zice doua-trei dume cu notiuni de fizica cuantica, inca doua vrajeli cu iubire si lumina, dupa care indeamna la rupere de biserica. O tot da cu salturi cuantice, cu deschidere de praguri, cu tot felul de promisiuni imbecile (apropos de asta, eu inca astept sa vad lumea manifestata in 5D, dar.... se pare ca.... nu. Asta nu opreste insa credulitatea celor care vor cu orice pret sa fie speciali, nevoie data de un Ego mic da’ incapatanat. Lumea s-ar manifesta 5D, dar nu e pregatita, deh.... Uitand ca de fapt asta promiteau entitatile „ascensionate”: pregatirea terenului. Macar pentru ei – credulii. „Ascensionatii” mediumi.)

Cu cat au mai putin in ei – cu atat se vor intitula mai maestri. Mai cu grade. Mai cu titluri. Mai paranormali.
Tragi un ochi in viata lor – dezastru.

Trage un ochi in viata celui in mainile caruia iti incredintezi sufletul, omule.
Nu te lasa pacalit de niste cuvinte frumoase.
Cuvintele alea frumoase nu vor face minuni in viata ta, devreme ce nu au reusit sa faca macar in viata lor – a celor care le spun desarte.
Sunt desarte.

Cine-ti promite evolutie spirituala in trei initieri, sau cu anumite posturi corporale – te minte cu nerusinare. Te minti si tu cu aceeasi nerusinare.
Dumnezeu nu poate fi pacalit cu trei simboluri, nici cu posturi de presiune pe anumite organe.
Dumnezeu te-a incarnat ca sa muncesti o viata cu tine. Cu sentimentele tale. Desavarsirea este in Iubire.
Nu in numarul de ingeri cu care iti imaginezi tu ca lucrezi. Lucrezi ce?

Ar fi excelent sa stii ca imaginatia nu este similara cu clarvederea.
Si ar fi excelent sa stii ca aceasta clarvedere este inutila fara discernamant. Fara maturitate spirituala.
Fara smerenie.
Nu, nu este inutila. Este chiar nociva.
Poti fi pacalit, impachetat in niste iluzii tampite, impachetat in intuneric, in timp ce tu te crezi scaldat in lumina.
Impachetat.
Fedeles.

Ar fi excelent sa stii ca ingerii si demonii sunt patroni de sentimente.
Ar fi excelent sa stii ca Duhul Sfant este expresie de Dumnezeu, si ca accesul la El nu este conditionat de gesturi fizice, ci este inlesnit doar de deschiderea ta. Sufleteasca.

Ar fi excelent sa stii ca Dumnezeu nu este de vanzare.


duminică, 15 noiembrie 2015

Iesitul din turma - Intre TREZIRE si CLISEU



Stateam pe bancheta din spate impreuna cu fiica-mea in varsta de un an jumate. Ea - in scaunelul de masina, eu - acoperind-o cu trupul meu, murmurand intr-un gand continuu care se golise instant de orice altceva: „Doamne Isuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi, pacatosii”
Masina de pe sensul opus a trecut milimetric pe langa masina noastra.
M i l i m e t r i c.


Taica-miu s-a decis ca nu-i place in turma.
Fix pe o sosea nationala. Cu fiica-mea nevinovata in masina. Si neimpresionabila, ea neavand inca date de referinta cu privire la bravurile soferilor cu deficit de adrenalina.
Asa ca s-a lansat intr-o depasire periculoasa. Adica nesabuita.
El depasea doua tiruri care se pupau in mers, atat erau de legate, dintr-un mat intreg de masini. Se mergea in coloana. Kilometri de coloana.
Din contrasens – alt carnat.
Dar el s-a agatat de doua secunde libere in stanga, ce mai conta restul...
Am auzit ca o binecuvantare franele celui din contra-sens, in timp ce priveam distanta creata intre cele doua tiruri surori – pentru noi.
Stii cum am intrat intre ele?
La o secunda de impact frontal. Sfert de secunda, daca e sa iau in calcul si fereala celui de pe contra-sens, ca s-a dat bine catre decor.

Care a putut sa fie concluzia lui taica-miu, soferul „mafiot” ?
- „Na. Am facut un rahat. Ca acuma sunt flancat de ele.”
Pe moment n-am putut spune nimic. Multumeam in gand Tatalui, si Fiului, si tuturor sfintilor – ca n-am murit rupti.

El isi continua monologul. Era ofuscat. Nu suporta turma. Sa-i ia dracu de handicapati, cu cine i-a scos pe toti in drum, fix cand conduce el. N-are nici o gaura sa se strecoare. S-a spart conducta cu idioti. Soferi de duminica.
Turma.
- „Dar cum iti imaginezi ca depasesti kilometri de coloana? Tu nu realizezi ca se merge pe viteza constanta, si ca daca depasesti doua masini – tot acolo esti?”
- „Poate aia merg mai repede”
Toti mergeau la fel. Bara in bara. Se vedea in fata dita-mai carnatul.

- „Uneori, „sa iesi din turma” este imbecil, iresponsabil, absurd.” – a fost tot ce am putut sa mai zic pana acasa.

Au trecut cateva luni de-atunci, insa am ramas cu subiectul turmei in cap. Prin rezonanta, vad tot felul de „profunzi”, care, intr-un mod similar, „ies ei din turma”.
Turma sucks.
Turma e „shitty crap”, ei sunt „smart-ass’ ”

Iesitul asta din turma a devenit asa un cliseu ieftin, incat, personal, nu mai imi place sa-l folosesc. S-a denaturat.
Si-a pierdut sensul initial, fiind... adoptat de turma.

Stii, exista diverse planuri de intelegere. Fiecare intelege cat este el insusi.
Toate adevarurile rostite, sunt ca o ceapa: In functie de nivelul de evolutie al persoanei, fiecare va intelege pe foaia (cepei) corespondenta.

Asa se face ca de cand a devenit un cliseu, iesirea asta din turma si-a denaturat esenta. A fost deturnata de la sensul initial.
Sau tradusa, de fiecare in parte, pe nivelul sau de intelegere.

Am ajuns sa citesc toate automatismele pamantului in numele iesirii din turma.

IESIREA DIN TURMA A DEVENIT UN SLOGAN AL TURMEI :))))))

Asa ca – nimeni nu mai colaboreaza cu nimeni, CA NU VREA IN TURMA.
Gata cu scoala, gata cu munca, gata cu apartenenta la societate, gata cu tot. Ca totul e „turma”.
Devenim autisti.

In curand vom trai doar din aer si (eventual) apa, intrucat nimeni n-o sa mai vrea sa fie „in turma”, ca sunt „treziti”.
Societatea va fi plina de cabinete de terapie si iluminare, in schimb.
Dar, fiind toti atat de „treziti”, nimeni nu va avea nevoie (nici macar) de acestea.
Vom fi o societate de iesiti din turma, care vom sta ca niste popandai toata ziua, meditand la nemurirea sufletului.
Inculti si lenesi.
Autisti.
Dar „treziti”.
„Iesiti din turma”.

Pai, cum, frate, sa nu placa turmei – expresia asta? Ca ASTA ii exonereaza de responsabilitati, ca sa nu mai zic de ASUMARE.
TURMA e de vina. Nu eu. Eu vreau sa ies din turma. Imi bag picioarele.

Toti lenesii, toti incultii pamantului, toti adormitii cu aere de treziti – si-au gasit scuza perfecta pentru esecurile personale, si lipsa de apetit creativ. Lipsa de inteligenta emotionala. Lipsa de de toate. Turma e de vina. Ei sunt imaculati. Prea destepti si prea buni pentru lumea asta.

Motiv pentru care, iata – ei se dezic de turma, facand ce le place lor.
Ce le place?
In general sa fie maestri. Echivalentul managerului din turma de care se dezic. Dar cu mult mai multa autoritate, evident, aici fiind vorba de lucruri sfinte. Care, de altfel, nu pot fi probate de oricine.
Ca daca la manager – cifrele vorbesc, si exista date de referinta vizibile, palpabile..... la maestrul iluminat – lucrurile se complica. Prostimea nu contesta. Zici cuvantul „Lumina” – si dai pe spate jumate din audienta. Cealalta jumatate cazand, si ei, definitiv, la cuvantul „Iubire”.

Asa ca, daca nu pot fi sefi in turma, isi fac ei alta turma – unde sa se faca sefi.
Sefi de iluzii, ambalate frumos in concepte de iluminare, vandute pe bani frumosi altor lenesi, care, de asemenea isi externalizeaza responsabilitatile, blamand turma, intrand benevol... in ALTA TURMA.
Una mai trendy.
Ca nu le arata nimeni obrazul ca nu-s competenti, sau ca „o freaca-n teasta” toata ziua, nu le impune nimeni sa si munceasca pentru banii pe care-i incaseaza lunar, nu le cere nimeni sa invete, sau sa aiba o conduita decenta.
Dimpotriva.
Sunt incurajati sa se caute de paduchi toata ziua, in numele iluminarii. Ca-si cauta Sinele.
Si-l caaaaauuuuuttttaaaaaa...... si-l caaaaaaaaauuuuutttttttaaaaaa........ uite-asa stau ei toata ziua in meditatie si-si amplifica toate mancarimile in c...r, ca ei sunt de-acuma pe drumul iluminarii.
In bezna totala.

Iesitul asta din turma, in sensul sau initial, a devenit o calitate a celor care (inca) colaboreaza social. Care (inca) isi asuma responsabilitati intr-o societate de autisti spirituali si filozofi, fara a arata cu degetul rigid catre ceilalti, fara a scrasni din dinti de cate ori trebuie sa-si miste fundurile comode 2 centimetri dincolo de zona lor de confort, fara sa urle ca sopranele ca societatea e de cacat, politicienii sunt de cacat, legile sunt de cacat, sistemul e de cacat, sefii sunt de cacat, colegii sunt de cacat, biserica e de cacat, religia e de cacat, totul e de cacat, cu exceptia lor, ghioceii. Ei fiind ghiocei cu aroma de levantica.

Iesitul asta din turma, in sensul sau initial – este o calitate a celor care isi inteleg rolul in propriile vieti, si in societatea din care fac parte.
A celor care fac mai mult decat urla.
A celor care isi asuma, nu doar filozofeaza desteptacios despre prostia altora.
A celor care inteleg ca UN SISTEM este compus din INDIVIZI.
Si ca pentru a schimba UN SISTEM este nevoie de schimbarea INDIVIDULUI.
ADICA SI A SA, PERSONALA.
Care schimbare nu inseamna nici dezicere de societate, nici isterie impotriva altora, ci punerea osului la treaba, COLABORARE,  ASUMARE a unei responsabilitati proprii in toata schema care, de altfel, ne compune pe toti.
A celor care, inainte de a se stramba la „turma” – isi vad de propriile bube din cap.
A celor care inteleg ca „trezirea” nu are legatura cu rostirea de mantre, sau cu adoptarea unor stereotipii. Caci stereotipul este, in fapt, caracteristica adormitului. Celui care functioneaza pe un pilot automat. Care poate fi setat pe clisee diferite. Chiar si cu iz spiritual. Tot stereotipii sunt. Tot pilot automat. Tot „noapte buna”.
Sa nu crezi ca daca vorbesti toata ziua despre spirit - esti mai trezit decat altii care vorbesc toata ziua despre politica, sport, carne, petreceri, agricultura.
Un pilot automat nu are tematica unica. Pilotul automat are N luate cate K clisee.

N-ai iesit din turma daca ti-ai dat demisia dintr-un job, si faci umbra pamantului degeaba, ca tu esti diferit si neinteles.
Ai auzit ca si altii au facut asta. Pai, bravo lor, dar ti-au zis aceia si ca SI-AU PERMIS sa renunte la joburile lor, pentru ca AVEAU SI ALTE SURSE DE VENIT?
Tu iesi din turma, bravo tie, maxim concept. Si? Din ce traiesti? Din filosofie?
Tu iesi din turma, excelent, dar ce stii sa faci?
Ce stii tu sa faci, asa incat sa nu mori de foame in continuare, si sa nu traiesti din banii statului, tu – vlajgan de om in toata puterea?
Ce stii tu mai mult decat turma, si poti sa valorifici in asa fel incat sa-ti fii tie util, si sa fii util si SOCIETATII?
Sau te retragi in munti? Te calugaresti? Sa stii ca si calugarii colaboreaza unii cu altii. Nu stau doar ca statuile sa se roage si sa filozofeze despre spirit. Oamenii aia muncesc, si muncesc mult, sa stii. Si fac acte de caritate. Nu le trece prin cap sa se revolte ca nu sunt platiti pentru asta. Nu le trece prin cap sa arunce cu pietre in semenii lor mai putin evlaviosi decat ei.

Tu iesi din turma unei institutii, bravo tie.

Dar din turma adormitilor cand iesi?

Stii tu, turma celor care, indiferent de profesie, studii, apartenenta sociala – functioneaza pe un pilot automat, prea putin constient de sine, prea putin responsabil de propriile acte, prea dependent de actiunile celorlalti, prea putin constient de propriile emisii toxice?
Turma celor care dorm in propriile vieti, executand tipare pe repeat, pana  la final.

Te crezi trezit?
Reprodu in mintea ta exact miscarile pe care le-ai facut ultima data cand ti-ai legat sireturile. Si tot ce ai facut in urmatoarele 3 ore.
Apoi aminteste-ti TOT ce ai facut, ai gandit si ai vorbit ieri intre 16:25 – 19:48.
Cat a fost pilot automat?
Cat de trezit esti?

ASTA inseamna sa IESI DIN TURMA. Cu toate consecintele inerente.