marți, 16 august 2016

Prostia omenească

Cine are, are, cine n-are, n-are.

Că(ci) cam așa.
Ăștia suntem. Fiecare cât poate, cu ce are. Prin tărtăcuță. La mansardă. Uneori bate vântul... frunza-n dungă.

Ți se pare că sunt neam-prost, și că un om inteligent nu vorbește așa? Mai ales unul "spiritist"? Ecschiuz mi. Închide repede articolul, ieși de pe pagina mea, dă repede unfriend și pe facebook, stai! Nu da unfriend, dă mai bine block, să știm de-o treabă, și dute-n viața ta. Vezi de fluturașii tăi, grijă să nu te-mpiedici jos, privind ca visătoru'-n sus.
Că deocamdată mergi pe jos. Susul mai încolo.

După câțiva ani de dulcegărie imbecilă, în care am ales să ridic omul la rang de zeu, după mult rahat înghițit pe sec, adică reprimări de trei lei rupți, din ciocniri cu idioți, da, da, ai citit bine, uite, mai zic odată pe litere: i d i o ț i, mi-am dat seama cât sunt de fățarnică, și mi-am ordonat puțin poziția observatorului, care bătea cam strâmb.

Îmi aduc aminte cum, în urmă cu ceva ani, vorbeam la telefon, cuprinsă așa, de-un val amețitor de .... patimă, și spuneam interlocutoarei mele că – Duaaaamne, eu nu cred în prostia omenească, eu chiar iubesc oamenii, eu nu-i pot vedea proști, pentru că eu înțeleg că fiecare are anumite limite, dar asta nu înseamnă că cineva e prost....

Mvaaaaaiiiiiiii.

De câte ori îmi amintesc discuția aia, de-atâtea ori îmi cântă-n cap melodia aia de pe vremea mea: "Back to life \ Back to reality...."

Citește încă odată ce ziceam la telefon, și vezi cât "Eu" poate să conțină o simplă frază.
Numai de-aici și deja s-a autorevelat ridicolul.

Acuma am crescut puțin mai mare, și-am pus mâna pe DEX.
Zice-așa. La PROST:" (despre persoane sau despre manifestări ale lor) Care vădește lipsă de inteligență; netot; neghiob; nătărău; nătâng; nerod; tont; stupid; tâmp; năuc. ◊ Dă în gropi de ~ ce e, ~ ca noaptea, un ~ și jumătate foarte prost. A o face pe ~ul a se preface că-i prost. 2) înv. Care se trage din popor; de jos; de rând. ◊ Soldat ~ soldat fără grad. 3) înv. Care nu știe carte; neștiutor de carte; neînvățat. 4) Care este de calitate inferioară; lipsit de valoare; nesatisfăcător; necorespunzător; ordinar. Poezii proaste. 5) (despre situații, știri etc.) Care provoacă neplăcere, nemulțumire; care supără; supărător. ◊ Glumă proastă glumă care nu stârnește râsul, ci jignește. Vorbă proastă vorbă care insultă. 6) (despre timp sau despre perioade de timp) Care nu este prielnic; nefavorabil; urât; rău. 7) Care are pregătire slabă într-un domeniu de activitate; care este sub nivelul cerințelor unei specialități; necalificat; nepregătit. /<sl. prostu

Deci, egzistă, ca să zic așa, și cuvântul, și omul. Căci mare ie Grădina, și mulți suntem în ia. Care ieste(m).

Acum, ieșită din bula de "iubire" care-mi obtura vederea de-o dădeam în fanatisme, ieșită și din nevoia de a fi bună cu orice preț, am putere să observ și latura "nașpa", fără să-mi fac probleme că-mi pică vreun grad spiritual, vreo tresă psihologică, vreun bubble din fantezia iluminării.

Prietene, există proști. Oamenii sunt mulți, diferiți, pestriți. Unii sunt proști, și asta nu-i o tragedie. Unii sunt deștepți dar lipsiți de inteligență emoțională, unii sunt proști sadea, unii sunt oameni simpli, fără carte, dar de-o înțelepciune răvășitoare, unii sunt și deștepți și înțelepți, unii nu sunt nici – nici.... Diverși. Suntem diverși în unitate.

Ce rezolv eu, sau cineva, făcând pe proasta, de dragul unei iluzii tembele?

Hai înapoi la DEX.
La ILUZIE. Zice-așa: "1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis."

Știi cum se formează percepțiile? Percepția urmează senzația, împachetând-o în așa fel încât să cupleze cu ceva ce deja cunoști. Ca mai apoi să-ți poți reprezenta acel stimul (vizual, auditiv, senzorial).
Tot ce vezi \ auzi \ simți – este o reprezentare a unei percepții a unei senzații.
Nu înseamnă că îți decodifici corect stimulul care a declanșat senzația. Înseamnă doar că îl percepi într-un fel rudimentar, și apoi ți-l reprezinți în felul în care poți, cu ce ai.
De exemplu: Atunci când primești un pumn în ochi, înainte de a ți se spune ce ai pățit, fără să prevezi pumnul, tot ce percepi tu, conform senzațiilor, este .... negru în fața ochilor, eventual steluțe care pâlpâie, și durere, uneori. Sau somn direct.
Dacă nu ți se spune că ai încasat una, sau nu deduci din context, tu, conform percepției – ai trăit o întunecare a vederii și-atât.

Percepția este, aproape întotdeauna falsă. Nu experimentezi ceva direct, ci experimentezi doar o reprezentare a ta despre ceva.

Vorbesc din cărți. Fundamentele psihologiei, nu filosofie zen, ok? Deși, filosofia orientală, iată, zice tot aia, numa' că cu alt accent, ca să zic așa.

Concluzie?
TOTUL este o iluzie.
Vezi definiția din DEX, copiată 19 rânduri mai sus.

Iar iluzia mea, după ce că era iluzie, era și tembelă. Eu trăiam într-o lume populată exclusiv de oameni deștepți, sau ne-proști, pentru că cuvântul "prost" durea.
Mă durea pe mine, personal. Că mă făcea tata proastă când eram mică. Și m-a durut rău.

Auzi, mă. Io nu credeam în prostia omenească, dar credeam în limitări. Adică, după DEX – nu credeam în prostie, dar credeam în... prostie.

Vai-și-amar ce face exaltarea din om.  Te face din bou ce ești – o vacă mai cu moț.

De aceea, în multe dintre articolele mele insist cu echilibrul. Căci ăsta este miezul – și-n cunoaștere, și-n spiritualitate, și-n trăirea de zi cu zi, și-n tot.

Crede cineva că – exaltându-se pe pozitiv, așa, își este sieși, sau vieții, sau oricui altcuiva de real folos?
Ia. Un exemplu. Ce zici să mergi la doctor, să-i zici că te doare rău abdomenul, vomiți, ai leșinat, și ai frisoane, iar ăla să-ți tragă un zâmbet divin, așa cum e la modă acum, și să-ți zică pe un ton plin de iubire – că nu, tu nu ești bolnav, tu ești perfect! Ești o rază de iubire, și el te prețuiește pentru ceea ce ești, că sunteți Unul!
Și tu leșini, îți revii din nou, borăști pe halatul lui imaculat, și strigi "Frățicăăăăăăăă!!!! Treeeezzziiiirrreeeeaaaaaaaa! Bagă de-ale tale, sări cu o pastilă, fă un EKG, ia o tensiune, bagă bisturiul, FĂĂĂĂ CEVAAAA CĂ MOOOOORRRR!"
Și el să răspundă cu același zâmbet radios: "Nu, nu există moarte, există doar iubire și energie, și viața e frumoasă, și tu ești frumos așa cum ești, și...."
Și tu-l întrerupi, că nu mai poți, simți că-ți dai duhul lângă el, îl tragi de mânecă, cu ultimele puteri, îi arăți sângele cu care l-ai împroșcat la ultimul vomat, dar el nu se lasă, el continuă să zâmbească extaziat, și-ți bagă la greu citate de pe facebook, din-alea grele, cu lumină și iubire, și totul e frumos și perfect, și divin.

Înțălegi la ce mă refer la ce zic?

Na.
Exaltarea n-are valoare spirituală.
Promit.
Am citit mult.
Ezoterism din acela adevărat, nu de pe facebook: Nu agreează exaltarea.
Ortodoxie: Nu agreează exaltarea.
Budism: Nu agreează exaltarea.
Sufism: Nu agreează exaltarea.
Psihologie: exaltarea este considerată o deviație comportamentală.

Deci, revenind cu picioarele pe pământ. Ca o paranteză, împământarea este una dintre cele mai importante tehnici de reglare, sau resetare. Dar mulți adepți de curente spirituale – se crispează când aud așa ceva. Doamne fere', păi ei vor să zboare cot-la-cot cu îngerii, ce împământare? Pământul e yax, fui, caca.

Există proști.
Cine are, are, cine n-are, n-are. Minte.
Asta-i viața. O iluzie cap-coadă, dar niciodată fără sens. Niciodată fără sens. Asta include și proștii, ok? Că de n-ar fi, nu s-ar povesti.

A'propos de asta: voi, ghiocei imaculați, care vă scuipați în sân la auzul acestui oripilant cuvânt "Prost": aveți idee de ce, oare, prostia omenească a fost povestită și dezbătută de majoritatea autorilor consacrați?
Aveți idee de ce există atâtea proverbe din bătrâni cu proști?

Iată, spre exemplificare, câteva vorbe de duh:

1.    Prostia este eternă și invincibilă. Alexandru Paleologu
2.    Prostia este o suferință nedureroasă a inteligenței. Emil Cioran
3.    Proștii mor, dar prostia rămâne. Ion Luca Caragiale
4.    Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie. Lucian Blaga
5.    Numai prostia poate să n-aibă intermitențe. Grigore Moisil
6.    Cu cât regula e mai strictă, cu atât capul care a conceput-o e mai prost. Jean de la Bruyere
7.    Prost nu e cel ce nu înțelege unele lucruri, cât de multe, ci acela care le înțelege pe toate pe dos. Nicolae Iorga
8.    Orice prost poate ști, scopul este să înțelegi. Albert Einstein
9.    Un prost găsește totdeauna unul mai prost, care să-l admire. Nicolas Boileau
10.  Cele mai comune două elemente ale universului sunt Hidrogenul și prostia. Harlan Ellison
11.  Dacă nu există întrebări stupide, atunci ce gen de întrebări pun proștii? Devin brusc deștepți în timp ce pun întrebările? Scott Adams
12.  O greșeală des întâlnită, pe care oamenii o fac când încercă sa proiecteze ceva 100% antiprostie, este aceea de a subestima inventivitatea nebunilor veritabili. Douglas Adams
13.  Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența, inteligența are limitele ei, prostia nu. Umberto Eco
14.  Prostii se plâng că nu sunt cunoscuți suficient de mulți oameni. Confucius
15.  Doar două lucruri sunt infinite: universul și prostia umană; iar de cea din urma sunt foarte sigur. Albert Einstein
16.  Cu cât e mai mică mintea cu atât mai mare e îngâmfarea. Aesop
17.  Prostia are oroare de anonimat. Vasile Ghica
18.  Prostia ar putea contribui la progresul societății numai dacă devine impozabilă. Vasile Ghica
19.  Prostul cu memorie bună are la dispoziția lui multe gânduri și fapte, dar nu știe să tragă din ele nici o concluzie. Luc de Clapiers
20.  Nu este nici o rușine să te naști prost, rușine e să mori prost. Marin Sorescu
21.  Proștii se plâng că nu sunt cunoscuti de suficient de mulți oameni, înțelepții se plâng că nu cunosc suficient de mult oamenii. Confucius
22.  Un prost învățat e mai prost decât un prost neînvățat. Moliere
23.  Extazul este ramura netaiată a umilinței în fața prostiei. Sorin Cerin
24.  Am răbdare când e vorba de prostie, însă nu cu cei care sunt mândri de ea. Edith Sitwell
25.  Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj. Ion Creanga
26.  Singurul nostru dușman pe lume este prostia, întunecimea de minte. Thomas Carlyle
27.  Genialitatea poate avea limitările sale, dar prostia nu are acest handicap. Elbert Hubbard
28.  Nu există nici plante rele, nici oameni răi, nu există decât proști cultivatori. Victor Hugo
29.  Proștii sunt coșmarul rațiunii. Costel Zagan